 | as |
|
| Impoliteţe [ im-po-li-te-ţe ] VEZI SINONIME PENTRU impoliteţe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impolitete în mai multe dicționareDefinițiile pentru impolitete din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE: IMPOLITÉȚE substantiv feminin (Și în forma impoliteță) Lipsă de politețe; vorbă sau faptă nepoliticoasă; necuviință, nepolitețe. Ei ne rugară atîta, încît ar fi fost o impoliteță din partea noastră să nu primim. BOLINTINEANU, O. 296. – Variantă: impolitéță substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE: IMPOLITEȚE substantiv bădărănie, grosolănie, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (popular) mocofănie, mocofănism, (regional) modorănie, (învechit) grosime, rîtănie, (rar figurat) necioplire. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE: IMPOLITÉȚE, (2) impoliteți, substantiv feminin 1. Lipsă de politețe. 2. Faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie. [Variante: impolitéță substantiv feminin] – Din limba franceza impolitesse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE: IMPOLITÉȚE, impoliteți, substantiv feminin Lipsă de politețe; faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie. [Variante: impolitéță substantiv feminin] – Din limba franceza impolitesse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE: IMPOLITÉȚE impolitetei forme 1) Lipsă de politețe; necuviință. 2) Atitudine sau comportare nepoliticoasă. [G.-D. impoliteții; plural și impolitețuri] /<fr. impolitesse[1] Forme diferite ale cuvantului impolitete: impolitetei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impolitețe: !impolitéțe substantiv feminin, articulat impolitéțea, genitiv dativ impolitéți, articulat impolitéții; (manifestări) plural impolitéți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE: IMPOLITÉȚE substantiv feminin Mojicie, necuviință. [Variante impoliteță substantiv feminin / conform limba franceza impolitesse]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE: IMPOLITÉȚE substantiv feminin lipsă de politețe, mojicie, necuviință. (< limba franceza impolitesse) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Impolitețe: Impolitețe ≠ politețe, gentilețe[1] Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impolitețe: impolitéțe substantiv feminin politețe[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPOLITETE' împodobitórîmpogodéscîmpolátIMPOLITÉȚĂImpolitețeimpolíticîmponcíÎMPONCIȘÁÎMPONCIȘÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL impolitețe Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului impolitețe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IMPOLITÉȚE impoliteței forme 1 Lipsă de politețe; necuviință. |
GRAMATICA cuvântului impolitețe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impolitețe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul impolitețe poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE impoliteţe? Vezi cuvântul impoliteţe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impoliteţe?[ im-po-li-te-ţe ] Se pare că cuvântul impoliteţe are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL impolitețe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plutonier adjutant?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul impolitețe are forma: impolitéți
