eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție implinire


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
împlinire [ îm-pli-ni-re ]
VEZI SINONIME PENTRU împlinire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului implinire în mai multe dicționare

Definițiile pentru implinire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPLINIRE:
ÎMPLINÍRE, împliniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei.

1. Umplere, completare (a unui gol, a unei lipse). Nu este permis pentru împlinirea numărului silabelor a proceda astfel. MACEDONSKI, O. IV 62.

2. Expirare a unui anumit termen.

3. Îndeplinire, realizare, executare. Inima plecată la a legii împlinire, Să nu fi fost tulburată de-a patimilor pornire. CONACHI, P. 266.

4. (Învechit) Încasare (cu forța) a unei datorii. Agenții de împlinire au tantiemele lor. EMINESCU, N. 155. Pe atunci se lua zeciuială de la împlinirile de bani. GHICA, S. 38.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎMPLINIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPLINIRE:
ÎMPLINIRE s.

1. completare, întregire, rotunjire, (livresc) complinire. (implinire sumei pînă la...)

2. îngrășare, îngrășat, rotunjire. (implinire unei persoane.)

3. efectuare, executare, execuție, facere, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrșire, (învechit) săvîrșit. (implinire unei lucrări.)

4. îndeplinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacție. (implinire dorinței cuiva.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMPLINIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPLINIRE:
ÎMPLINÍRE, împliniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei.

– vezi împlini.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPLINIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPLINIRE:
ÎMPLINÍRE, împliniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei.

– vezi împlini.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

împlinire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împlinire:
împliníre forme Acțiunea de a saŭ de a se împlini. Execuțiune. Realizare.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

împlinire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împlinire:
împlinire forme acțiune de a împlini:

1. realizare;

2. execuțiune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

împlinire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împlinire:
împliníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împlinírii; plural împliníri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

împlinire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împlinire:
împliníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împlinírii; plural împliníri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Împlinire
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Împlinire:
Împlinire ≠ neîmplinire
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPLINIRE'
ImplicitÎMPLIMBÁîmplineálăÎMPLINÍÎmplinireÎMPLINÍTÎMPLINITÓRÎMPLÎNTAÎMPLÎNTÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Împlinire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împlinire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Împlinire sumei pînă la.
Împlinire unei persoane.
Împlinire unei lucrări.
Împlinire dorinței cuiva.

GRAMATICA cuvântului Împlinire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împlinire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Împlinire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Împlinire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul împlinire are forma: împliníri
VEZI PLURALUL pentru Împlinire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE împlinire?
Vezi cuvântul împlinire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împlinire?
[ îm-pli-ni-re ]
Se pare că cuvântul împlinire are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Împlinire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-și face scrupule?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a trăi rău
calea lactee, vezi lactee
a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative
a lua partea cuiva într-o chestiune sau într-o discuție
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app