 | as |
|
| împletire [ îm-ple-ti-re ] VEZI SINONIME PENTRU împletire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impletire în mai multe dicționareDefinițiile pentru impletire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPLETIRE: ÎMPLETÍRE, împletiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei ( vezi împletitură); figurat amestec, amestecătură. Am reprodus o pagină întreagă din articolul d-lui Maiorescu... o atare împletire metafizică nici nu poate fi spusă cu cuvintele noastre. GHEREA, ST. Hristos II 60. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPLETIRE: ÎMPLETÍRE, împletiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ figurat Amestec, încurcătură, încâlceală. – vezi împleti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPLETIRE: ÎMPLETÍRE, împletiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ figurat Amestec, încurcătură, încâlceală. – vezi împleti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPLETIRE: ÎMPLETIRE s. 1. împletit, tricotare, tricotat. (impletire unui pulover.) 2. îmbinare, unire, (figurat) conjugare. (impletire armonioasă a unor interese.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împletire: împletíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împletírii; plural împletíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împletire: împletíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împletírii; plural împletíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPLETIRE' împleticeálăÎMPLETICÍîmpleticíreÎMPLETICÍTÎMPLETÍREÎmpletitîmpletitoáreîmpletitórÎMPLETITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMPLETIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împletire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Împletire unui pulover. Împletire armonioasă a unor interese. |
GRAMATICA cuvântului ÎMPLETIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împletire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMPLETIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împletire? Vezi cuvântul împletire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împletire?[ îm-ple-ti-re ] Se pare că cuvântul împletire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMPLETIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Balanță romană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul împletire are forma: împletíri
