 | as |
|
| împletici [ îm-ple-ti-ci ] VEZI SINONIME PENTRU împletici PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impletici în mai multe dicționareDefinițiile pentru impletici din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împletici (forma la infinitiv) A împletici conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPLETICI: ÎMPLETICÍ, împleticesc, verb IV. reflexiv 1. (Despre picioarele omului) A se lovi unul de altul; a se încrucișa, a se împiedica în mers. Li se împleticeau picioarele de parcă ar fi băut rachiu. PAS, Z. III 56. Ochii i s-au mărit de groază și picioarele i s-au împleticit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 213. Simți că i se împleticesc picioarele, și brațul ce-l ridicase îi căzu în jos. VLAHUȚĂ, O. A. 110. ♦ (Despre oameni) A umbla clătinîndu-se, împiedicîndu-se, gata să cadă. Tresări deodată grozav, săltă într-o parte și ieși, împleticindu-se, în întuneric. DUMITRIU, N. 242. Mergea împleticindu-se, cu capul înclinat sub povara unei neliniști adinci. BART, E. 216. El a plecat, gemînd p-afară, Și-mpleticindu-se pe scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101. ♦ figurat (Despre limbă) A se încurca, a articula încurcat, îngăimat, bîlbîit. Moș Radul înmărmurea, Barba Că i se zbîrlea Limba I se-mpleticea Și cu binele-i zicea... TEODORESCU, P. P. 599. 2. (Și în forma împleteci) A se amesteca, a se încurca, a se încîlci. Printr-acel hățiș felurit de arbori ce se-ndeasă și se-mpletecesc, mierlele și pițigoii șuieră și ciripesc. ODOBESCU, S. I 147. • tranzitiv Șuvoaiele cutremurau codrii... împletecindu-i. CAMILAR, T. 60. (Neobișnuit, în expresie) A(-și) împletici mîinile = a-și frînge mîinile (de desperare). Iar Chiruța, vai de ea, Roabă la păgîni cădea... Mînele impletecea Și turcilor le grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, despre 494. ♦ tranzitiv A se încolăci, a se face cerc. Șarpele se necăjea Și coada și-o-mpleticea. ȘEZ. III 65. • reflexiv Șerpele se-ncovăia Și pe loc se-mpleticea. TEODORESCU, P. P. 443. – Variantă: împletecí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPLETICI: ÎMPLETICÍ, împleticesc, verb IV. reflexiv 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ prin analogie (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) încolăci. [Variante: (regional) împletecí verb IV] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPLETICI: ÎMPLETICÍ, împleticesc, verb IV. reflexiv 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ prin analogie (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) încolăci. [Variante: (regional) împletecí verb IV] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPLETICI: ÎMPLETICI verb a se clătina, a șovăi, (regional) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se impletici în mers.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împletici: împleticí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împleticésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împleticeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împleticeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împletici: împleticí (a impletici) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea împleticéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea împleticeá; conjunctiv prezent 3 să împleticeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPLETICI' ÎMPLETECÍÎMPLETECÍTÎMPLETÍîmpleticeálăÎMPLETICÍîmpleticíreÎMPLETICÍTÎMPLETÍREÎmpletit |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împletici Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împletici dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Omul beat se împletici în mers. Omul beat se împletici în mers. împleticí a împletici verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea împleticéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea împleticeá; conjunctiv prezent 3 să împleticeáscă. |
GRAMATICA cuvântului împletici? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împletici. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împletici poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE împletici? Vezi cuvântul împletici desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împletici?[ îm-ple-ti-ci ] Se pare că cuvântul împletici are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL împletici Inţelegi mai uşor cuvântul împletici dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeNeobișnuit, în expresie A-și împletici mîinile = a-și frînge mîinile de desperare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împletici |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sub cerul liber?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
