eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție impietrire


SINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
împietrire [ îm-pi-e-tri-re ]
VEZI SINONIME PENTRU împietrire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului impietrire în mai multe dicționare

Definițiile pentru impietrire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPIETRIRE:
ÎMPIETRÍRE, împietriri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei.

1. Încremenire, înlemnire, înmărmurire. Biruise prima clipă de împietrire și dăduse buzna la ea. DUMITRIU, N. 126.

2. figurat Stare de nesimțire sufletească; insensibilitate. Cînd rămăsei singur, nu știu dacă durerea, dezgustul de viață sau împietrirea, ce însoțește un trai fără de nădejde, năvăliră fiecare în parte sau dacă toate deodată puseră stăpînire pe sufletul și inima mea. HOGAȘ, M. N. 43. În locul fericirii, capătă pizmă și împietrire. NEGRUZZI, S. I 56.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎMPIETRIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPIETRIRE:
ÎMPIETRÍRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei.
♦ figurat Încremenire, înmărmurire, înlemnire.
♦ figurat Insensibilitate.

– vezi împietri.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPIETRIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPIETRIRE:
ÎMPIETRÍRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei.
♦ figurat Încremenire, înmărmurire, înlemnire.
♦ figurat Insensibilitate.

– vezi împietri.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎMPIETRIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPIETRIRE:
ÎMPIETRIRE substantiv încremenire, înlemnire, înmărmurire, înțepenire, petrificare, (învechit și popular) mărmurire.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

împietrire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împietrire:
împietríre substantiv feminin (silabe -tri-), genitiv dativ articulat împietrírii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

împietrire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împietrire:
împietríre (-pie-tri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat împietrírii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPIETRIRE'
IMPIETÁIMPIETÁTEîmpietézÎMPIETRÍÎMPIETRÍREÎMPIETRÍTîmpietroșáîmpietruíreîmpiezișát

GRAMATICA cuvântului împietrire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împietrire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împietrire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul împietrire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru împietrire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE împietrire?
Vezi cuvântul împietrire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împietrire?
[ îm-pi-e-tri-re ]
Se pare că cuvântul împietrire are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împietrire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în gol?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă
a se încăiera, a se lua la harță
a în abis sau prin aer îndreptându-se cu viteză în jos; b cu privirea fixă, fără țintă; c fără folos, zadarnic
a plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene medicago orbicularis; b mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină pedicu
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app