 | as |
|
| Impertinent [ im-per-ti-nent ] VEZI SINONIME PENTRU impertinent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impertinent în mai multe dicționareDefinițiile pentru impertinent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPERTINENT: IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adjectiv Lipsit de bună-cuviință sau de respect; obraznic, insolent. Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229. • (Substantivat) Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412. Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în rîs. NEGRUZZI, S. III 60. Forme diferite ale cuvantului impertinent: impertinent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPERTINENT: IMPERTINENT adjectiv arogant, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livresc) prezumțios, (rar) neinfrînat, (popular și fam.) țîfnos, (învechit și regional) rușinat, (Transilvania) șulhetic, (învechit) nerușinos, (familial figurat) botos. (Om impertinent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPERTINENT: IMPERTINÉNT impertinenttă (impertinentți, impertinentte) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; insolent; neobrăzat. /<fr. impertinent, latina impertinens, impertinentntis Forme diferite ale cuvantului impertinent: impertinenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru impertinent: impertinent a. 1. care vorbește sau lucrează în contra buneicuviințe sau a bunului simț; 2. ofensător, grosolan: vorbe impertinente. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPERTINENT: IMPERTINÉNT, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme Obraznic, necuviincios, insolent. [< limba franceza impertinent, italiana impertinente, conform latina impertinens]. Forme diferite ale cuvantului impertinent: impertinent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPERTINENT: IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme (Om) obraznic. – Din limba franceza impertinent, latina impertinens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului impertinent: impertinent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPERTINENT: IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme (Om) obraznic. – Din limba franceza impertinent, latina impertinens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului impertinent: impertinent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPERTINENT: IMPERTINÉNT, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme obraznic, necuviincios, insolent. (< limba franceza impertinent, latina impertinens) Forme diferite ale cuvantului impertinent: impertinent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impertinent: impertinént adjectiv masculin, substantiv masculin, plural impertinénți; adjectiv feminin, substantiv feminin impertinéntă, plural impertinénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impertinent: impertinént adjectiv masculin, substantiv masculin, plural impertinénți; forme singular impertinéntă, plural impertinénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Impertinent: Impertinent ≠ politicos, tacticos Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPERTINENT' ImpersonalitateimpersonalizáIMPERSONALIZÁREIMPERSONALIZÁTImpertinentIMPERTINÉNȚĂIMPERTURBÁBILIMPERTURBABILITÁTEimpestá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL IMPERTINENT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului impertinent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om impertinent. IMPERTINÉNT impertinenttă impertinentți, impertinentte Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; insolent; neobrăzat. Impertinent, latina impertinens, impertinentntis. |
GRAMATICA cuvântului IMPERTINENT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impertinent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul IMPERTINENT poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE impertinent? Vezi cuvântul impertinent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impertinent?[ im-per-ti-nent ] Se pare că cuvântul impertinent are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL IMPERTINENT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale a da sfaturi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul impertinent are forma: impertinénți
La singular substantivul impertinent are forma: impertinéntă
