 | as |
|
| Imperfect [ im-per-fect ] VEZI SINONIME PENTRU imperfect PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imperfect în mai multe dicționareDefinițiile pentru imperfect din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IMPERFECT: IMPERFÉCT, -Ă (< latina, limba franceza ) adjectiv (Și adverbial) Cu defecte; lipsit de perfecțiune. ♦ Neterminat. • (lingvistică) Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp al modului indicativ prin care se exprimă o acțiune din trecut, încă neterminată în momentul la care se referea vorbirea. • (economie) Piață (concurență) imperfect = condițiile (situația) în care prețurile sunt modificate, de obicei de una sau mai multe persoane fizice sau juridice, din cauza unor avantaje de care se bucură anumiți cumpărători sau vânzători. Forme diferite ale cuvantului imperfect: imperfect-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPERFECT: IMPERFÉCT, -Ă, imperfecți, -te, adjectiv (Adesea adverbial) Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri. • Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din latina imperfectus. conform limba franceza imparfait. Forme diferite ale cuvantului imperfect: imperfect-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPERFECT: IMPERFÉCT, -Ă, imperfecți, -te, adjectiv (Adesea adverbial) Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri. • Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din latina imperfectus. conform limba franceza imparfait. Forme diferite ale cuvantului imperfect: imperfect-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPERFECT: IMPERFÉCT imperfecttă (imperfectți, imperfectte) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesăvârșit; informatică 2) Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. • Timpul imperfect timp al modului indicativ care exprimă o acțiune trecută durativă. /<lat. imperfectus, limba franceza imparfait Forme diferite ale cuvantului imperfect: imperfecttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru imperfect: *imperféct, -ă adjectiv (latina imperfectus). Care nu e perfect, incomplet, neterminat: casă imperfectă. Care are defecte: operă imperfectă. substantiv neutru, plural e. gramatică Timp verbal care exprimă o acțiune trecută acuma, dar care nu trecuse încă cînd alta se întîmplase: citeam cînd aĭ intrat. adverb În mod imperfect. Forme diferite ale cuvantului imperfect: imperfect-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPERFECT: IMPERFÉCT, -Ă, imperfecți, -te, adjectiv Lipsit de perfecțiune, care are defecte; nedesăvîrșit. Lucrare imperfectă. • (gramatică) Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune durativă, începută în trecut și neterminată în momentul la care se referă vorbirea. Forme diferite ale cuvantului imperfect: imperfect-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPERFECT: IMPERFÉCT, -Ă adjectiv (adesea adverb) Care nu este perfect; nedesăvârșit. • (gramatică) Timp imperfect (și substantiv neutru) = timp verbal care arată o acțiune neterminată, de durată. [< latina imperfectus, conform limba franceza imparfait, italiana imperfetto]. Forme diferite ale cuvantului imperfect: imperfect-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru imperfect: imperfect a. 1. neterminat, incomplet: operă imperfectă; 2. care are defecte. ║ n. gramatică timp verbal în care acțiunea trecută e considerată ca prezentă în raport cu un timp trecut, ex. citiam eri când a fi venit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPERFECT: IMPERFÉCT, -Ă I. adjectiv (și adverb) care nu este perfect; nedesăvârșit. II. substantiv neutru timp verbal al modului indicativ care arată o acțiune neterminată, de durată. (< latina imperfectus, după limba franceza imparfait) Forme diferite ale cuvantului imperfect: imperfect-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru imperfect: imperféct1 adjectiv masculin, plural imperfécți; forme imperféctă, plural imperfécte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPERFECT: IMPERFECT adjectiv nedeplin, nedesăvîrșit. (O realizare imperfect.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Imperfect: Imperfect ≠ desăvârșit, ideal, perfect Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru imperfect: imperféct substantiv neutru, plural imperfécte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru imperfect: imperféct adjectiv masculin perfect Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru imperfect: !imperféct2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPERFECT' ÎMPERECHEÁTÎMPERECHÉREîmperechézîmperechiereImperfectImperfectibilIMPERFÉCȚIEImperfecțiuneimperfectív |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL imperfect Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului imperfect dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IMPERFÉCT imperfecttă imperfectți, imperfectte 1 Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesăvârșit; informatică 2 Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. • Timpul imperfect timp al modului indicativ care exprimă o acțiune trecută durativă. O realizare imperfect. O realizare imperfect. |
GRAMATICA cuvântului imperfect? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului imperfect. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul imperfect poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE imperfect? Vezi cuvântul imperfect desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul imperfect?[ im-per-fect ] Se pare că cuvântul imperfect are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL imperfect Inţelegi mai uşor cuvântul imperfect dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe = timp al modului indicativ prin care se exprimă o acțiune din trecut, încă neterminată în momentul la care se referea vorbirea = condițiile situația în care prețurile sunt modificate, de obicei de una sau mai multe persoane fizice sau juridice, din cauza unor avantaje de care se bucură anumiți cumpărători sau vânzători = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea = timp verbal care exprimă o acțiune durativă, începută în trecut și neterminată în momentul la care se referă vorbirea gramatică Timp imperfect și substantiv neutru = timp verbal care arată o acțiune neterminată, de durată |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL imperfect |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A mai prinde la inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul imperfect are forma: imperfécte
