|
împătimi [ îm-pă-ti-mi ] VEZI SINONIME PENTRU împătimi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impatimi în mai multe dicționareDefinițiile pentru impatimi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a împătimi (forma la infinitiv) A împătimi conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂTIMI: ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, verb IV. tranzitiv A face să sufere, a provoca dureri. (Atestat în forma împătima) Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258. Variantă: împătimá, împătimez, verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPĂTIMI: ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, verb IV. tranzitiv (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Variante: împătimá verb I] – În + patimă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂTIMI: ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, verb IV. tranzitiv (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Variante: împătimá verb I] – În + patimă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împătimi: împătimí (a impatimi) (rar) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împătimésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împătimeá; conjunctiv prezent 3 să împătimeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împătimi: împătimí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împătimésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împătimeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împătimeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPATIMI' împășoiáIMPATIENSÎMPĂTIMÁîmpătimátîmpătimíÎMPĂTIMÍREÎMPĂTIMÍTÎMPĂTRÁîmpătrăți |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împătimi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împătimi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii împătimí a împătimi rar verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împătimésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împătimeá; conjunctiv prezent 3 să împătimeáscă. |
GRAMATICA cuvântului împătimi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împătimi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împătimi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE împătimi? Vezi cuvântul împătimi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împătimi?[ îm-pă-ti-mi ] Se pare că cuvântul împătimi are patru silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Acvilin, -ă, acviline, adjectiv în sintagmele nas acvilin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|