|
împărţeală [ îm-păr-ţea-lă ] VEZI SINONIME PENTRU împărţeală PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imparteala în mai multe dicționareDefinițiile pentru imparteala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚEALĂ: ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, substantiv feminin Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. A venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala. REBREANU, R. II 11. Mai dreaptă împărțeală decît aceasta nu cred că se mai poate. CREANGĂ, A. 145. Gălbenașii-mi socotesc, Pe-mpărțeală se tocmesc Și-ntre dînșii se sfădesc. TEODORESCU, P. P. 442. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚEALĂ: ÎMPĂRȚEÁLĂ (< împărți) substantiv feminin Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. 2. (Dr.) Operație prin care se pune capăt unei stări de devălmășie, coproprietate sau indiviziune, prin determinarea sau atribuirea, în natură sau în bani, a părții ce i se cuvine fiecăreia dintre persoanele ale căror bunuri se aflau în această stare. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚEALĂ: ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, substantiv feminin Faptul de a împărți ceva. ♦ specializare (juridic) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + sufix -eală. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚEALĂ: ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, substantiv feminin Faptul de a împărți ceva. ♦ specializare (juridic) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + sufix -eală. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împărțeală: împărțeálă forme, plural elĭ. Acțiunea de a împărți, de a distribui: împărțeala colacilor la pomană. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împărțeală: împărțeală forme rezultat al împărțirii și lucrul de împărțit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împărțeală: împărțeálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat împărțélii; plural împărțéli Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împărțeală: împărțeálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat împărțélii; plural împărțéli Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚEALĂ: ÎMPĂRȚEALĂ s. 1. împărțire. 2. (juridic) partaj. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru împărțeală: împărțeală, împărțeli substantiv feminin dojană severă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPARTEALA' împărtășéscÎMPĂRTĂȘÍÎMPĂRTĂȘÍREÎMPĂRTĂȘÍTÎMPĂRȚEÁLĂîmpărțéscÎMPĂRȚÍImparțialImparțialitate |
GRAMATICA cuvântului împărțeală? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împărțeală. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împărțeală poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împărţeală? Vezi cuvântul împărţeală desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împărţeală?[ îm-păr-ţea-lă ] Se pare că cuvântul împărţeală are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împărțeală |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bicarbonat, bicarbonați, substantiv masculin sare a acidului carbonic, în care un atom de hidrogen a fost înlocuit printr-un metalurgie bicarbonat de sodiu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|