 | as |
|
| împăciuitorism [ îm-pă-ci-ui-to-rism ] VEZI SINONIME PENTRU împăciuitorism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impaciuitorism în mai multe dicționareDefinițiile pentru impaciuitorism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUITORISM: ÎMPĂCIUITORÍSM substantiv neutru Atitudine oportunistă care se manifestă în mișcarea muncitorească prin tendința de a acoperi greșelile altora pentru a-și ascunde propriile greșeli, prin încercarea de a aplana conflictele de clasă sau chiar de a se împăca cu dușmanul împotriva intereselor clasei muncitoare. Este imposibil să învingi devierea de dreapta, oportunistă, fără să duci o luptă sistematică împotriva împăciuitorismului, care ascunde sub aripioara lui pe oportuniști. STALIN, O. XI 256. – Pronunțat: -ciu-i-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUITORISM: ÎMPĂCIUITORÍSM substantiv neutru Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ prin generalizare Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [ pronunție: -ciu-i-] – Împăciuitor + sufix -ism. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUITORISM: ÎMPĂCIUITORÍSM substantiv neutru Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ prin generalizare Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [ pronunție: -ciu-i-] – Împăciuitor + sufix -ism. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUITORISM: ÎMPĂCIUITORÍSM substantiv neutru Atitudine conciliatoristă, de aplanare a conflictelor de clasă. ♦ (prin extensie) Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [pronume -ciu-i-. / < împăciuitor + -ism, după limba rusă primirencestvo]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUITORISM: ÎMPĂCIUITORÍSM m. 1) Atitudine de eschivare de la luptă, de atenuare a conflictelor. 2) Îngăduință vădită față de greșelile cuiva. /împăciuitor + sufix impaciuitorismism Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUITORISM: ÎMPĂCIUITORÍSM substantiv neutru atitudine de aplanare a conflictelor sociale; conciliatorism. • (prin extensie) îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. (< împăca) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCIUITORISM: ÎMPĂCIUITORISM substantiv conciliatorism. (impaciuitorism unor oportuniști.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împăciuitorism: împăciuitorísm substantiv neutru (silabe -ciu-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împăciuitorism: împăciuitorísm (-ciu-i-) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPACIUITORISM' ÎMPĂCIUÍÎMPĂCIUÍREÎMPĂCIUÍTÎMPĂCIUITÓRÎMPĂCIUITORÍSMÎMPĂCIUITORÍSTîmpâclíîmpâclitIMPÁCT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împăciuitorism Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împăciuitorism dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii /împăciuitor + sufix împăciuitorismism. împăciuitorism unor oportuniști. împăciuitorism unor oportuniști. |
GRAMATICA cuvântului împăciuitorism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împăciuitorism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împăciuitorism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împăciuitorism? Vezi cuvântul împăciuitorism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împăciuitorism?[ îm-pă-ci-ui-to-rism ] Se pare că cuvântul împăciuitorism are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împăciuitorism |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da acatiste sau un acatist?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
