 | as |
|
| împăcare [ îm-pă-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU împăcare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impacare în mai multe dicționareDefinițiile pentru impacare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCARE: ÎMPĂCÁRE, împăcări, substantiv feminin Acțiunea de a (s e) împăca și rezultatul ei; liniștire, potolire, îmbunare; înțelegere. Petrea simți... că încordarea femeii crește, că liniștea aceasta a ei este asemenea unei împăcări de după lacrimi, cînd obrazul zîmbește, dar buzele mai tremură. vezi limba română iulie 1953, 85. Am să-i cînt și eu un cîntec de împăcare. CREANGĂ, P. 134. Cît pentru norod... din împăcarea aceasta nu aștepta verb reflexiv:eun bine. NEGRUZZI, S. I 150. ♦ Alinare. Nici un fel de împăcare sufletul meu nu găsește. CONACHI, P. 82. ♦ Acord într-o chestiune bănească; învoială. Ne-om împăca noi. – Împăcarea cum ți-am spus, cucoane. CREANGĂ, P. 157. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCARE: ÎMPĂCARE s. 1. (livresc) reconciliere, (popular) împăciuire, (învechit) impăcăciune, păciuire. (impacare lor după un conflict.) 2. conciliație, conciliere. (impacare între părțile adverse.) 3. calmare, domolire, îmblînzire, îmbunare, liniștire, potolire. (impacare unei persoane enervate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCARE: ÎMPĂCÁRE, împăcări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – vezi împăca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCARE: ÎMPĂCÁRE, împăcări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – vezi împăca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împăcare: împăcáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împăcării; plural împăcări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împăcare: împăcáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împăcắrii; plural împăcắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPACARE' ÎMPĂCĂCIÚNEîmpăcăluíÎMPĂCĂLUÍREÎMPĂCĂLUÍTÎMPĂCÁREÎmpăcatîmpăcătoáreîmpăcătúrăîmpăceluí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împăcare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împăcare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii împăcare lor după un conflict. împăcare între părțile adverse. împăcare unei persoane enervate. împăcare lor după un conflict. împăcare între părțile adverse. |
GRAMATICA cuvântului împăcare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împăcare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împăcare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împăcare? Vezi cuvântul împăcare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împăcare?[ îm-pă-ca-re ] Se pare că cuvântul împăcare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împăcare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ablativ absolut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul împăcare are forma: împăcări
