eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție impacaciune


SINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
împăcăciune [ îm-pă-că-ci-u-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU împăcăciune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului impacaciune în mai multe dicționare

Definițiile pentru impacaciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCĂCIUNE:
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, substantiv feminin (Învechit și arhaizant) Împăcare. Eu, după legea veche, țin la o împăcăciune. CAMILAR, N. II 296. Începu a se sătura de un amor fără sfezi, fără împăcăciuni. NEGRUZZI, S. I 21.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎMPĂCĂCIUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCĂCIUNE:
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, substantiv feminin (învechit) Împăcare.

– Împăca + sufix -ăciune.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPĂCĂCIUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCĂCIUNE:
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, substantiv feminin (învechit) Împăcare.

– Împăca + sufix -ăciune.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

împăcăciune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împăcăciune:
împăcăciúne substantiv feminin (silabe -ciu-), genitiv dativ articulat împăcăciúnii; plural împăcăciúni
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

împăcăciune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împăcăciune:
împăcăciúne (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat împăcăciúnii; plural împăcăciúni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

împăcăciune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împăcăciune:
împăcăciune substantiv verbal ÎMPĂCARE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPACACIUNE'
IMÓSimoșáÎMPĂCÁÎMPĂCĂCIÓSÎMPĂCĂCIÚNEîmpăcăluíÎMPĂCĂLUÍREÎMPĂCĂLUÍTÎMPĂCÁRE

GRAMATICA cuvântului împăcăciune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împăcăciune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împăcăciune poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul împăcăciune sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul împăcăciune are forma: împăcăciúni
VEZI PLURALUL pentru împăcăciune la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE împăcăciune?
Vezi cuvântul împăcăciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împăcăciune?
[ îm-pă-că-ci-u-ne ]
Se pare că cuvântul împăcăciune are şase silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împăcăciune

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Modificare analogică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
concordanța timpurilor, vezi concordanță
a asigura, a garanta; a dovedi < limba engleză medie vouchen
schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător
granulocit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app