 | as |
|
| îmbucătură [ îm-bu-că-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU îmbucătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imbucatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru imbucatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTURĂ: ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, substantiv feminin 1. Cantitate dintr-un aliment care se ia în gură și se înghite deodată; prin extensie mîncare. Ați mîncat voi ceva de nămiazi? – Nici o îmbucătură, răspunse fratele cel mare. POPESCU, B. II 50. Baba îi dădea îmbucătura de pîine în gură. CARAGIALE, O. VII 523. De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. CREANGĂ, O. A. 218. ♦ Înghițitură. L-a înghițit dintr-o îmbucătură. 2. Locul unde se îmbucă două obiecte. Așeză fiecare lemnișor la îmbucătura lui și clădi foișorul din nou. ISPIRESCU, L. 378. – Variantă: bucătúră (VLAHUȚĂ, O. A. III 198, RETEGANUL, P. III 65, ȘEZ. III 47) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTURĂ: ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, substantiv feminin 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi introdusă o dată în gură; înghițitură, dumicat; prin extensie mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTURĂ: ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, substantiv feminin 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; prin extensie mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru îmbucătură: îmbucătúră forme, plural ĭ. Mîncare cît poțĭ îmbuca odată, înghițitură ( vezi bucătură, gălătuv). Locu unde se îmbucă doŭă lucrurĭ orĭ se varsă un rîŭ (gură de rîŭ). Muștĭuc, acea parte a uneĭ trompete care se pune în gură. vezi bîzîitoare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTURĂ: ÎMBUCĂTÚRĂ imbucaturai forme 1) Cantitate dintr-un aliment care poate fi îmbucată dintr-o singură dată. 2) Loc unde se îmbucă două piese. /a îmbuca + sufix imbucaturaătură Forme diferite ale cuvantului imbucatura: imbucaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTURĂ: ÎMBUCĂTURĂ substantiv gură, înghițitură, mușcătură, (popular) dumicat, (prin Transilvania) bușcă. (O imbucatura de pîine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbucătură: îmbucătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbucătúrii; plural îmbucătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îmbucătură: îmbucătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbucătúrii; plural îmbucătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ÎMBUCĂTURĂ: ÎMBUCĂTURĂ, Ion (AO XI 65), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMBUCATURA' ÎMBUCĂTĂȚÍREÎMBUCĂTĂȚÍTîmbucățéscîmbucățíÎMBUCĂTÚRĂîmbucăturéscîmbucșítîmbúcurÎMBUCURÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMBUCĂTURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îmbucătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎMBUCĂTÚRĂ ÎmbucĂturĂi forme 1 Cantitate dintr-un aliment care poate fi îmbucată dintr-o singură dată. /a îmbuca + sufix ÎmbucĂturĂătură. O ÎmbucĂturĂ de pâine. O ÎmbucĂturĂ de pîine. |
GRAMATICA cuvântului ÎMBUCĂTURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îmbucătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMBUCĂTURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îmbucătură? Vezi cuvântul îmbucătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îmbucătură?[ îm-bu-că-tu-ră ] Se pare că cuvântul îmbucătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMBUCĂTURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala din abundență?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul îmbucătură are forma: îmbucătúri
