 | as |
|
| îmbelşugare [ îm-bel-şu-ga-re ] VEZI SINONIME PENTRU îmbelşugare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imbelsugare în mai multe dicționareDefinițiile pentru imbelsugare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMBELȘUGARE: ÎMBELȘUGÁRE substantiv feminin Belșug, abundență, îndestulare. Unchiașul... de la venirea băiatului, trăia mai bine și mai cu îmbelșugare. POPESCU, B. IV 42. Frumusețile ce natura le răspîndește... cu atîta îmbelșugare. NEGRUZZI, S. I 315. – Variantă: îmbielșugáre (SADOVEANU, despre P. 158) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBELȘUGARE: ÎMBELȘUGARE substantiv abundență, belșug, bogăție, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livresc) opulență, profuziune, (popular) jertfă, (prin Olt.) temei, (învechit) sătul, saturare, spor. (imbelsugare de bunuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMBELȘUGARE: ÎMBELȘUGÁRE substantiv feminin Belșug; abundență, îndestulare. [Variante: (regional) îmbielșugáre substantiv feminin] – vezi îmbelșuga. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMBELȘUGARE: ÎMBELȘUGÁRE substantiv feminin Belșug; abundență, îndestulare. [Variante: (regional) îmbielșugáre substantiv feminin] – vezi îmbelșuga. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru îmbelșugare: îmbelșugáre forme Belșug, abundanță. – Și îmbilș- și îmbĭelș-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbelșugare: îmbelșugáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbelșugării Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îmbelșugare: îmbelșugáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbelșugắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îmbelșugare: îmbelșugare forme ahundantă. [ vezi belșug]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMBELSUGARE' IMBECILIZÁTîmbegsíîmbelciugátîmbelșugáÎMBELȘUGÁREÎMBELȘUGÁTimbérbîmberbecáîmberdoșí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMBELȘUGARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îmbelşugare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎmbelȘugare de bunuri. |
GRAMATICA cuvântului ÎMBELȘUGARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îmbelşugare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMBELȘUGARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îmbelşugare? Vezi cuvântul îmbelşugare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îmbelşugare?[ îm-bel-şu-ga-re ] Se pare că cuvântul îmbelşugare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMBELȘUGARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în abstract?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
