eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție identitate


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Identitate [ i-den-ti-ta-te ]
VEZI SINONIME PENTRU identitate PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului identitate în mai multe dicționare

Definițiile pentru identitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IDENTITATE:
IDENTITÁTE (< limba franceza , latina) substantiv feminin

1. (FILOZ.)

Identitate personală (numerică), stare a unui obiect, desemnat prin două nume diferite, de a fi ceea ce este, în același moment al timpului și în același loc din spațiu.

2. (FILOZ.)

Identitate calitativă (specifică), caracter comun pentru două obiecte de gândire distincte distincte în timp și spațiu, care prezintă însă aceleași calități.

3. (logică) Principiul identității = principiul fundamental al gândirii, care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații; simbolul lui este: A = A.
♦ Asemănare, similitudine perfectă.

4. Datele prin care se identifică o persoană.

5. (matematică) Egalitate între două expresii algebrice care au aceeași valoare numerică pentru orice sistem de valori date literelor. Cele două expresii sunt legate prin semnul „=”; de ex. (a+b)2 = a2 + 2ab + b2.

6. (GENET.) Prezența la urmași a acelorași seturi de gene (de ex. la gemenii monozigoți).
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

IDENTITATE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IDENTITATE:
IDENTITÁTE substantiv feminin

1. Faptul de a fi în fiecare moment dat un lucru determinat, identic cu sine însuși, ceea ce nu exclude existența contradicțiilor interne care determină starea de continuă schimbare și dezvoltare a lucrului respectiv.
♦ (În vorbirea curentă) Asemănare foarte mare, pînă la confuzie. Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11.

2. Ansamblu de date prin care se stabilește că o persoană este aceea drept care se dă, și nu alta. Ajungînd seara acasă... am strigat din poartă: Mă rog vouă să nu-mi cereți hîrtii de identitate. CARAGIALE, substantiv neutru 187.
       • Buletin de identitate vezi buletin (1).

3. (matematică) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

IDENTITATE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IDENTITATE:
IDENTITÁTE, identități, substantiv feminin

1. Faptul de a fi identic cu sine însuși.
       • Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații.
♦ Asemănare, similitudine perfectă.

2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană.

3. (matematică) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente.

– Din limba franceza identité, latina identitas, -atis.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IDENTITATE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IDENTITATE:
IDENTITÁTE, identități, substantiv feminin

1. Faptul de a fi identic cu sine însuși.
       • Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații.
♦ Asemănare, similitudine perfectă.

2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană.

3. (matematică) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente.

– Din limba franceza identité, latina identitas, -atis.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

IDENTITATE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IDENTITATE:
IDENTITÁTE identitateăți forme

1) Caracter identic; coincidență sub toate aspectele; egalitate.

2) Proprietate a unui lucru de a-și păstra timp îndelungat caracterele fundamentale.

3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de identitate.

4) matematică Egalitate dintre două expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, păstrează aceeași valoare numerică. [G.-D. identității] /<lat. identitas, identitateatis, limba franceza identité
Forme diferite ale cuvantului identitate: identitateăți
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

identitate
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru identitate:
*identitáte forme (mlat. idéntitas, -átis, despre latina idem, acelașĭ). Calitatea de a fi identic. juridic Recunoașterea unuĭ mort saŭ al unuĭ delincŭent care nu verb reflexiv:ea să spună cine-ĭ: a recunoaște, a stabili identitatea unuĭ cadavru. figurat Starea uneĭ substanțe care rămîne perpetuŭ aceĭașĭ. matematică Egalitate în care ceĭ doĭ membri-s identicĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

IDENTITATE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IDENTITATE:
IDENTITÁTE substantiv feminin

1. însușirea a ceea ce este identic.
       • asemănare, similitudine perfectă.

2. ansamblu de date prin care se identifică o persoană.

3. (matematică) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun. (< limba franceza identité, latina identitas)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

IDENTITATE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IDENTITATE:
IDENTITÁTE substantiv feminin

1. Însușirea a ceea ce este identic.
♦ (Curent) Asemănare, similitudine perfectă.

2. Datele prin care se identifică o persoană.

3. (matematică) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea. [conform limba franceza identité, latina identitas].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

identitate
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru identitate:
identitate forme

1. ceea ce face că un lucru e acelaș cu un altul;

2. Filoz. starea unei substanțe ce rămâne totdeauna aceeaș;

3. juridic recunoașterea unei persoane anumite: certificat de identitate.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IDENTITATE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IDENTITATE:
IDENTITATE s.

1. (livresc) consimilitudine. (identitate unor elemente.)

2. conformitate, unitate. (identitate de opinii.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

identitate
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru identitate:
identitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat identității; plural identități
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

identitate
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru identitate:
identitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat identitắții; plural identitắți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Identitate
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Identitate:
Identitate ≠ diversitate
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'IDENTITATE'
IdentificatidentificáțieidentificatóridentitárIdentitateIDEO-ideocrațíeIDEOFOBÍEideofreníe

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Identitate
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului identitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
IDENTITÁTE identitateăți forme 1 Caracter identic; coincidență sub toate aspectele; egalitate.
Act de identitate.
Identitas, identitateatis, limba franceza identité.
Identitate unor elemente.
Identitate de opinii.
Identitate unor elemente.
Identitate de opinii.

GRAMATICA cuvântului Identitate?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului identitate.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Identitate poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Identitate sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul identitate are forma: identități
VEZI PLURALUL pentru Identitate la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE identitate?
Vezi cuvântul identitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul identitate?
[ i-den-ti-ta-te ]
Se pare că cuvântul identitate are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Identitate
Inţelegi mai uşor cuvântul identitate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Logică Principiul identității = principiul fundamental al gândirii, care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații; simbolul lui este: A = A
A+b2 = a2 + 2ab + b2
Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații
Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Identitate

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Putere maritimă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ani întregi, ani îndelungați
alcool care se produce prin fermentarea feculei de cartof
stat care posedă o flotă puternică
punerea în libertate, în masa unui semiconductor, a purtătorilor de sarcini sub acțiunea iluminării
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app