 | as |
|
| Ibric [ i-bric ] VEZI SINONIME PENTRU ibric PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ibric în mai multe dicționareDefinițiile pentru ibric din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IBRIC: IBRÍC, ibrice, substantiv neutru 1. Vas de metal de formă cilindrică cu un cioc la vîrf și cu o coadă lungă, care servește pentru fiert cafea, ceai etc. Toată ziua păzea pe vatră ibricul cu cafea. GALACTION, O. I 126. Scena se repeta mereu aceeași, cu aceleași femei sau altele ce veneau la început singure, cu ibricul de cafea, iar mai apoi, însoțite de bărbați. ARDELEANU, despre 27. Safta... caută un ibric, ia surcelele uscate de după sobă și aprinde focul. DUNĂREANU, CH. 106. 2. Vas de metal sau de pămînt cu toartă, în forma unui urcior, în care se ține apa. Zări o cișmea de marmură la un colț de uliță. Cîțiva copii desculți și cu capetele goale... stăteau cu ibrice și căni de aramă, așteptînd rînd. SADOVEANU, Z. C. 290. Un lighean de lut cu ibric, pentru spalat, în mijlocul odăii. CREANGĂ, A. 134. Domnul Ștefan se scula, Apă de spălat cerea. Ea ibricul îl lua... Lighean dinainte-i punea. PĂSCULESCU, L. P. 235. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ibric: ibríc n., plural e (în turcă ar. ibrik, de unde și limba neogreacă briki, limba bulgară ibrík, poloneză imbryk). Vas de metal (2-3 litri) de turnat apă cînd te spelĭ în lighean (azĭ înlocuit de cana smălțuită saŭ de porțelan). Vas de alamă saŭ de tinichea (cel mult ½ litru) cu coadă lungă de făcut cafea ș. a.: pune ibricu (adică: de cafea la foc!). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ibric: ibríc (ibríce), substantiv neutru – Vas cilindric cu coadă lungă. – Mr., megl. ibric. limba turcă ibrik (Roesler 593; Șeineanu, II, 222; Lokotsch 894), conform limba neogreacă ἰμπρίϰι, albaneză brik, limba bulgară, limba sârbă ibrik. – derivat ibrictar, substantiv masculin (învechit, slujbaș la curte care dădea domnitorului ibricul), din limba turcă ibriktar. Forme diferite ale cuvantului ibric: ibríce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IBRIC: IBRÍC, ibrice, substantiv neutru Vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa. – Din limba turcă ibrīk. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IBRIC: IBRÍC, ibrice, substantiv neutru Vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa. – Din limba turcă ibrik. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IBRIC: IBRÍC ibricce n. 1) Vas de metal, cu coadă lungă și cu cioc, folosit, îndeosebi, pentru a fierbe cafeaua. 2) Vas de metal sau de lut asemănător cu un urcior, în care se ține apă. [silabe i-bric] /<turc. ibrik Forme diferite ale cuvantului ibric: ibricce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ibric: ibric n. vas de apă cu gâtul lung recurbat: un ibric și un lighean de argint BĂLC. [în turcă IBRIK]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ibric: ibríc substantiv neutru (silabe -bric), plural ibríce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ibric: ibríc (i-bric) substantiv neutru, plural ibríce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IBRIC' ibovnicúțăIBÓZIBOZAibráibrícibricélibrictárIBRÍD, -Ăibridism |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ibric Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ibric dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IBRÍC ibricce n. |
GRAMATICA cuvântului ibric? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ibric. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ibric poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ibric? Vezi cuvântul ibric desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ibric?[ i-bric ] Se pare că cuvântul ibric are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: popular câinele-mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ibric are forma: ibríce
