 | as |
|
| Iarnă [ iar-nă ] VEZI SINONIME PENTRU iarnă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului iarna în mai multe dicționareDefinițiile pentru iarna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IARNĂ: IÁRNĂ, ierni, substantiv feminin 1. Anotimpul cel mai friguros care urmează după toamnă și precede primăvara, reprezentînd (în emisfera boreală) intervalul de timp cuprins între solstițiul din preajma lui 22 decembrie și echinocțiul din preajma lui 21 martie. Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, cîmp de cristal, iaz de oglindă. GÎRLEANU, L. 18. E iarnă, cum e dînsa mai aspră-n firea ei, Iar negrul întunerec purtat de norii grei Stă mort. COȘBUC, P. II 185. Amîndoi bătrînii aceștia erau albi ca iarna. CREANGĂ, P. 73. (Alegoric) Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă. ALECSANDRI, O. 168. • figurat Cu ochii mari și-albaștri, cu părul dat în vînt, Tu-n iernile vieții ești zi de primăvară. COȘBUC, P. I 159. ♦ (Adverbial, în forma iarna) În timpul iernii, în cursul iernii. Iarna, de gerul cel amarnic trăsnea grinda în odaie, crîșcau lemnele și pietrele. EMINESCU, N. 41. Umblă vara desculță Și iarna cu opincuță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 437. • Locuţiune adverbiala La iarnă = cînd va veni iarna sau în timpul iernii viitoare. Ba s-a-nsura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară. CREANGĂ, P. 141. De cu iarnă = fiind încă iarnă. Macul se seamănă cît se poate mai de cu iarnă. Astă-iarnă = iarna trecută. E dus de astă-iarnă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 321. Iarna asta = iarna prezentă; (conținînd ideea de apropiere în timp) iarna trecută sau viitoare. • locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care apare iarna, care se practică iarna. Haine de iarnă. Sport de iarnă. 2. figurat (Socotind iarna anotimpul cel mai greu al anului) An. Port în spate 80 de ierni. – plural și: ierne (NEGRUZZI, S. I 245). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru iarnă: iárnă (iérni) substantiv feminin – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. latina (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), conform italiana (in)verno, limba franceza hiver, spaniolă invierno, portugheză inverno. plural ierne e învechit derivat ierna, verb (a petrece iarna; a fi iarnă; a paște vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct latina hibernāre, conform mr. arnedz (Pușcariu 768; DAR); iernător, adjectiv (care iernează); iernat, substantiv neutru (faptul de a ierna); iernăreț, adjectiv (de iarnă); iernos, adjectiv (de iarnă); iernatic, adjectiv (de iarnă); iernoșa, verb reflexiv (a se apropia iarna); înierna, verb (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, verb (a se apropia primăvara). Forme diferite ale cuvantului iarna: iérni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IARNĂ: IÁRNĂ, ierni, substantiv feminin 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie. • locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. • Locuţiune adverbiala De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. figurat An. – latina hiberna [tempora]. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IARNĂ: IÁRNĂ, ierni, substantiv feminin 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie. • locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. Locuţiune adverbiala De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. figurat An. – latina hiberna [tempora]. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru iarnă: iarnă forme anotimpul cel mai rece, începe la 22 Decemvrie și sfârșește la 22 Martie; figurat iarna bătrâneții AL. [latina (TEMPORA) HIBERNA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IARNA: IÁRNA adverb În timpul iernii; pe timp de iarnă. /<lat. hibernum Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru iarnă: iárnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat iérnii; plural ierni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iarnă: iárnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat iérnii; plural ierni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Iarna: Iarna ≠ vara Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iarna: *iárna adverb Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IARNA' iarlấciarlîciarmáIARMARÓCIarnaIARNUIAROSLAVLiarovizáiarovizáre |
GRAMATICA cuvântului iarna? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului iarna. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul iarna poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE iarnă? Vezi cuvântul iarnă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul iarnă?[ iar-nă ] Se pare că cuvântul iarnă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL iarna Inţelegi mai uşor cuvântul iarna dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala La iarnă = cînd va veni iarna sau în timpul iernii viitoare De cu iarnă = fiind încă iarnă Astă-iarnă = iarna trecută Iarna asta = iarna prezentă; conținînd ideea de apropiere în timp iarna trecută sau viitoare locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care apare iarna, care se practică iarna locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna Locuţiune adverbiala De cu iarnă = fiind încă iarnă locuțiune adjectiv De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna Locuţiune adverbiala De cu iarnă = fiind încă iarnă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL iarna |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Roza vânturilor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
