Definiție iarba de ureche

Cautăm definiția cuvântului iarba de ureche în mai multe dicționare

Definițiile pentru iarba de ureche din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URECHE:
URÉCHE, urechi, substantiv feminin

I.

1. Fiecare din cele două organe așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului, formate (la om și la mamifere) dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă și constituind aparatul auditiv al animalelor. Spun și eu o vorbă celor care au urechi de auzit. SADOVEANU, B.

8. Urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. ISPIRESCU, L. 39. De-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut, cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile. CREANGĂ, P. 119.
       • (În contexte figurate) Îmi pun in schimb urechea pe inima țării Și-aud bătăi neregulate. BENIUC, vezi 27. Te-ai plimbat la țară în automobil și prin castele ciocoiești și n-ai pus urechea la pămînt să asculți glasurile care nu se aud. REBREANU, R. I 210.
       • Expresia: A fi numai urechi, a-și deschide urechile în patru sau (rar) a asculta cu toate urechile = a asculta foarte atent. Sîntem toți numai urechi. CAMIL PETRESCU, U. N. 339. Fata asculta cu toate urechile. ISPIRESCU, L. 18. A asculta numai c-o ureche = a asculta distrat. A nu-și crede urechilor vezi crede (2). (Despre vorbe, zvonuri, știri) A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = a ajunge la cunoștința cuiva. A-i trece cuiva pe la ureche, se spune cînd cineva aude un lucru numai în treacăt, neprecis. A-i intra cuiva pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă), se spune cînd cineva nu reține ceea ce i se spune sau cînd rămîne nepăsător față de spusele cuiva. Auzise și el ceva din toate acestea. I-au intrat pe-o ureche și i-au ieșit pe cealaltă. REBREANU,

I. 107. Tot vorbe fără temei, care-mi intrau pe-o ureche și-mi ieșeau pe cealaltă. GANE, N. III 33. La judecători, ce intră pe-o ureche iase pe alta. NEGRUZZI, S. I 248. (Eliptic) Și maximele bătrînei pe-o ureche toate-i iese. EMINESCU, O. IV 224. A face urechea toacă vezi toacă (1). A-și pleca urechea la... vezi pleca2 (3). A bate toaca la urechea surdului vezi surd (1). A-și deschide urechile vezi deschide (1). A trage cu urechea vezi trage (II 6). A împuia (cuiva) urechile vezi împuia. A fi fudul (sau tare) de ureche = a fi surd, vezi fudul. (Ironic) A fi urechea satului (sau tîrgului) = a ști tot ce se petrece într-o localitate.
       • Compuse: (botanică) urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară (Peziza aurantia); urechiușă; urechea-iepurelui = nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); urechea-porcului = plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina ramificată în partea superioară și cu flori mici albăstrui-violete (Salvia verticillata); jaleș; urechea-șoarecelui = nu-mă-uita (Myosotis silvatica); urechea-ursului = plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunze ovale ușor dințate și cu flori galbene; crește pe stînci calcaroase (Primula auricula).

2. Facultatea de a auzi; simțul auzului; auz. Urechea te minte și ochiul te-nșală. EMINESCU, O. I 40. Tu n-ai auzit pistolul?... Nu l-ai auzit? Spune! (Cu furie) Ureche! Ureche!... HASDEU, R. vezi 157. Păreții au urechi și fereștile ochi.
♦ (De obicei determinat prin «muzicală») Facultatea de a percepe și de a reproduce în mod exact sunetele muzicale. Un glas așa de dulce și de curat, o ureche atît de muzicală. CONTEMPORANUL, VI 197.
       • Expresia: A cînta după ureche = a reproduce o melodie după auz (și nu după note).

3. Partea externă, cartilaginoasă, a aparatului auditiv; auriculă. vezi pavilion (3). Era un dulău sur și flocos, cu urechile și cu coada scurtate. SADOVEANU, B. 207. Înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește, și-l jumulește și pe acela de-i merg peticile. CREANGĂ, O. A. 141. În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84. Știre-aș peana cum se pune, C-aș pune-o după urechie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 397.
       • Locuţiune adverbiala Pînă peste urechi = peste măsură, foarte tare, foarte mult.
       • Expresia: A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) vezi lungi (1). Floare la ureche vezi floare (I 1). A-i rupe (cuiva) urechile vezi rupe (5). A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) vezi culca (1). A avea bumbac în urechi vezi bumbac (II 1). A-și astupa urechile vezi astupa (1).

4. (În expresie) Într-o ureche = smintit, scrîntit, țicnit. Știa dînsul că Vasile Baciu e într-o ureche. REBREANU,

I. 20. Vara plecau cu toții afară, la un unchi al lor... bătrîn, burlac și cam într-o ureche. VLAHUȚĂ, O. A. III

14. El, cum era cam într-o ureche, i-a răspuns. SBIERA, P. 5.

II. (Popular) Organul respirator al peștilor; branhie.

III.

1. Gaura acului prin care se petrece ața sau sfoara.
       • Expresia: A scăpa ca prin urechile acului vezi scăpa (2).

2. Cheotoare de piele sau de chingă cusută la marginea de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior. O ordonanță, cu o pereche de cizme atîrnate de urechi într-un singur deget, încetini pașii. C. PETRESCU, Î. II 121. Urechile la ciubote sînt de piele și-s simple. ȘEZ. IX 33.

3. Toartă, inel, belciug. Un cordon de piele în care se vedea prins de un lănțișor urechea unui cesuleț. CĂLINESCU, E. O. I 17.
♦ Proeminență în formă de cîrlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă; măsea.
♦ Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului.

4. (Mai ales la plural ) Porțiune ieșită în afară dintr-o zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui loc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

URECHE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URECHE:
URÉCHE, urechi, substantiv feminin

I.

1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului, așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă.
       • Expresia: A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd.
♦ Partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii (I 1); pavilionul urechii, auriculă.
       • Locuţiune adverbiala Până peste urechi = extrem de..., foarte.
       • Expresia: (A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce etc.), a dori foarte mult (ceva).
       • Compuse: (botanică) urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară; urechiușă (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); b) plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și ramificată în partea superioară, cu frunzele ovale și dințate și cu flori mici, albăstrui-violete (Salvia verticillata); urechea-șoarecelui = nu-mă-uita; urechea-ursului = plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale, ușor dințate, dispuse în formă de rozetă și cu flori galbene (Primula auricula).

2. figurat Facultatea de a auzi; simțul auzului; auz.
       • Expresia: A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale. A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura.

II. (popular) Organul respirator al peștilor; branhie.

III. prin analogie

1. Gaura acului (prin care se petrece ața sau sfoara).
       • Expresia: A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă.

2. Cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior.

3. Toartă; inel, belciug.
♦ Proeminență în formă de cârlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă.
♦ Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului.

4. (La plural ) Porțiune ieșită în afară dintr-o lucrare de zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc.

– latina oricla (= auricula).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

URECHE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URECHE:
URÉCHE, urechi, substantiv feminin

I.

1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului, așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă.
       • Expresia: A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd.
♦ Partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii (I 1); pavilionul urechii, auriculă.
       • Locuţiune adverbiala Până peste urechi = extrem de..., foarte.
       • Expresia: (A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce); a dori foarte mult (ceva).
       • Compuse: (botanică) urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară; urechiușă (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); b) plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și ramificată în partea superioară, cu frunzele ovale și dințate și cu flori mici, albăstrui-violete (Salvia verticillata); urechea-șoarecelui = nu-mă-uita; urechea-ursului = plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale, ușor dințate, dispuse în formă de rozetă și cu flori galbene (Primula auricula).

2. figurat Facultatea de a auzi; simțul auzului; auz.
       • Expresia: A avea ureche (muzicală) = a avea un simț dezvoltat și fin al auzului, putând percepe (și reproduce în mod exact) sunetele muzicale. A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura.

II. (popular) Organul respirator al peștilor; branhie.

III. prin analogie

1. Gaura acului (prin care se petrece ața sau sfoara).
       • Expresia: A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă.

2. Cheotoarea de piele sau de pânză de la marginea, din spate, a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior.

3. Toartă; inel, belciug.
♦ Proeminență în formă de cârlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă.
♦ Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului.

4. (La plural ) Porțiune ieșită în afară dintr-o lucrare de zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc.

– latina oricla (= auricula).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

URECHE

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URECHE:
URÉCHE1 urechei forme

I.

1) (la om și la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului.
• Până peste urechei foarte mult. A trage cu urecheea a asculta pe furiș, neobservat de nimeni. A-i intra pe o ureche și a-i ieși pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atenție spuselor cuiva. A-i rupe cuiva urecheile a pedepsi pe cineva, trăgându-l de urechi. A se face într-o ureche a se preface nebun; a fi neserios. A-i roade cuiva urecheile a-i spune cuiva mereu același lucru. A fi numai urechei a asculta foarte atent. A ajunge la urecheea (sau urecheile) cuiva a afla ceva ținut în secret.

2) Capacitate de a auzi; auz
• A avea ureche muzicală a avea capacitatea de a memora și reproduce cu ușurință sunete muzicale, melodii. A fi fudul de urechei (sau de o ureche) a nu auzi bine.

3) popular Organ de respirație la animalele acvatice; branhie.

II. (în îmbinări ce denumesc plante): urecheea-babei ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus; urechiușă. urecheea-iepurelui a) plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, dispuse în umbele; urechelniță; b) plantă erbacee decorativă, cu frunze înguste, păroase, dințate pe margini, și cu flori roșii sau roz, dispuse în formă de ciorchine. urecheea-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze dințate, rotunjite la vârf, și flori galbene, dispuse în umbele unilaterale. urecheea-șoarecelui plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, puțin ramificată, având frunze înguste, nezimțate, și flori mici, albastre, albe sau roșii. urecheea-porcului plantă erbacee decorativă semilemnoasă, cu tulpina erecta, ramificată, păroasă, având frunze alungite, zimțate și flori albăstrui-violete. [G.-D. urechii] /<lat. oricla
Forme diferite ale cuvantului ureche: urechei
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ureche

Alte etimologii românești dă următoarea definitie pentru ureche:
ureche Dicționarele noastre mai vechi inserează sub cuvîntul ac expresia ca prin urechile acului, ceea ce mi se pare greșit, deoarece ac nu prezintă aici nimic special, pe cînd ureche a luat cu valoare figurată. Dar de ce e pus la plural? Se presupune în general că punctul de plecare l-a constituit expresia din evanghelie cămila prin urechile acului, dar în originalul grecesc găsim singularul (διὰ πρυπήματος ραφίδος) și tot cu singularul a fost tradus în versiunile românești. Foarte probabil expresia noastră e de origine laică șf populară, căci găsim și în bulgărește pluralul: иглeни yши. Orificiul de o parte și de alta a acului a putut fi asemănat cu cele două urechi ale animalelor.
Definiție sursă: Alte etimologii românești

URECHE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URECHE:
URECHE s.

1. (anatomie) auriculă, pavilionul urechii, (rar) pîlnie, scoică.

2. auz. (Are o ureche foarte sensibilă.)

3. toartă, verigă. (ureche cercelului.)

4. gaură, (prin Transilvania) toartă. (ureche la acul de cusut.)

5. (botanică) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiușă, (regional) babă; urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (regional) lăutoare, urechelniță, ureche-tătărască; urechea-porcului (Salvia verticillata) = (regional) jaleș.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

URECHE

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru URECHE:
URECHE substantiv

1. Ureache 1505 (16 B I 34); Urechi, Grigorie, cronicarul; Ureacli = Ureche (C Ștef); Urecle, mold., 1437 (Glos); Ureche pan, mare vornic (16 A IV134);

– Ioan ard. (C Cos II 488); Urechia, vezi A prof.

2. Urecheanul, mold., 1533 (Glos).

3. Urechiatul, Stoica, armaș, munt. (Glos).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

URECHE

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URECHE:
URÉCHE2 urechei forme

1) Gaură sau adâncitură de dimensiuni reduse (corespunzătoare cu volumul obiectului), făcută cu scopuri diferite în anumite obiecte. urecheea acului.

2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul căruia se poate fixa ceva. urecheea cizmei. [G.-D. urechii] /<lat. oricla
Forme diferite ale cuvantului ureche: urechei
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ureche

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ureche:
uréche substantiv feminin, articulat uréchea, genitiv dativ articulat uréchii; plural uréchi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ureche

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ureche:
uréche substantiv feminin, articulat uréchea, genitiv dativ articulat uréchii; plural uréchi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

URECHE

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru URECHE:
URÉCHE substantiv verbal branhie, măsea, opercul.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ureche

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ureche:
ureche substantiv verbal BRANHIE. MĂSEA. OPERCUL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

URECHE

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru URECHE:
URECHE antenă, ascultătoare, vâslă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

ureche

Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru ureche:
ureche vezi auz.
Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

CUVINTE APROPIATE DE 'IARBA DE URECHE'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ureche

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ureche dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

URÉCHE1 urechei forme I.

• Până peste urechei foarte mult.

A trage cu urecheea a asculta pe furiș, neobservat de nimeni.

A-i intra pe o ureche și a-i ieși pe alta a uita repede cele auzite; a nu da nici o atenție spuselor cuiva.

A-i rupe cuiva urecheile a pedepsi pe cineva, trăgându-l de urechi.

A se face într-o ureche a se preface nebun; a fi neserios.

A-i roade cuiva urecheile a-i spune cuiva mereu același lucru.

A fi numai urechei a asculta foarte atent.

A ajunge la urecheea sau urecheile cuiva a afla ceva ținut în secret.

2 Capacitate de a auzi; auz • A avea ureche muzicală a avea capacitatea de a memora și reproduce cu ușurință sunete muzicale, melodii.

A fi fudul de urechei sau de o ureche a nu auzi bine.

în îmbinări ce denumesc plante: urecheea-babei ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus; urechiușă.

Urecheea-iepurelui a plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, dispuse în umbele; urechelniță; b plantă erbacee decorativă, cu frunze înguste, păroase, dințate pe margini, și cu flori roșii sau roz, dispuse în formă de ciorchine.

Urecheea-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze dințate, rotunjite la vârf, și flori galbene, dispuse în umbele unilaterale.

Urecheea-șoarecelui plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, puțin ramificată, având frunze înguste, nezimțate, și flori mici, albastre, albe sau roșii.

Urecheea-porcului plantă erbacee decorativă semilemnoasă, cu tulpina erecta, ramificată, păroasă, având frunze alungite, zimțate și flori albăstrui-violete.

Are o ureche foarte sensibilă.

Ureche cercelului.

Ureche la acul de cusut.

URÉCHE2 urechei forme 1 Gaură sau adâncitură de dimensiuni reduse corespunzătoare cu volumul obiectului, făcută cu scopuri diferite în anumite obiecte.

Urecheea acului.

Urecheea cizmei.

GRAMATICA cuvântului ureche?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ureche.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ureche poate fi: substantiv, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ureche sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul ureche are forma: uréchi

CUM DESPART ÎN SILABE ureche?

Vezi cuvântul ureche desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ureche?

[ u-re-che ]
Se pare că cuvântul ureche are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL ureche

Inţelegi mai uşor cuvântul ureche dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

A fi numai urechi, a-și deschide urechile în patru sau rar a asculta cu toate urechile = a asculta foarte atent

A asculta numai c-o ureche = a asculta distrat

Despre vorbe, zvonuri, știri A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = a ajunge la cunoștința cuiva

A fi fudul sau tare de ureche = a fi surd, vezi fudul

Ironic A fi urechea satului sau tîrgului = a ști tot ce se petrece într-o localitate

Compuse: botanică urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară Peziza aurantia; urechiușă; urechea-iepurelui = nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii Bupleurum; urechea-porcului = plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina ramificată în partea superioară și cu flori mici albăstrui-violete Salvia verticillata; jaleș; urechea-șoarecelui = nu-mă-uita Myosotis silvatica; urechea-ursului = plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunze ovale ușor dințate și cu flori galbene; crește pe stînci calcaroase Primula auricula

A cînta după ureche = a reproduce o melodie după auz și nu după note

Locuţiune adverbiala Pînă peste urechi = peste măsură, foarte tare, foarte mult

În expresie Într-o ureche = smintit, scrîntit, țicnit

A fi numai urechi sau a-și deschide urechile în patru = a asculta foarte atent

A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = despre afirmații, zvonuri, știri a deveni cunoscut, știut de cineva

A-i trece cuiva ceva pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis

A-i intra cuiva ceva pe-o ureche și a-i ieși pe alta sau pe cealaltă = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite

Tare sau fudul de urechi sau de-o ureche = surd

Locuţiune adverbiala Până peste urechi = extrem de

A fi într-o ureche = a fi smintit, scrântit, țicnit

= a-și pierde răbdarea așteptând să mănânce etc

Compuse: botanică urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară; urechiușă Peziza aurantia; urechea iepurelui = a numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii Bupleurum; b plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu florile roz Stachys lanata; urechea-porcului = plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și ramificată în partea superioară, cu frunzele ovale și dințate și cu flori mici, albăstrui-violete Salvia verticillata; urechea-șoarecelui = nu-mă-uita; urechea-ursului = plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale, ușor dințate, dispuse în formă de rozetă și cu flori galbene Primula auricula

A avea ureche muzicală = a avea facultatea de a percepe just și de a reproduce în mod exact sunetele muzicale

A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura

A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă

A fi numai urechi sau a-și deschide urechile în patru = a asculta foarte atent

A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = despre afirmații, zvonuri, știri a deveni cunoscut, știut de cineva

A-i trece cuiva ceva pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis

A-i intra cuiva ceva pe-o ureche și a-i ieși pe alta sau pe cealaltă = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite

Tare sau fudul de urechi sau de-o ureche = surd

Locuţiune adverbiala Până peste urechi = extrem de

A fi într-o ureche = a fi smintit, scrântit, țicnit

= a-și pierde răbdarea așteptând să mănânce; a dori foarte mult ceva

A avea ureche muzicală = a avea un simț dezvoltat și fin al auzului, putând percepe și reproduce în mod exact sunetele muzicale

A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura

A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă

Botanică urechea-babei Peziza aurantia = urechiușă, regional babă; urechea-iepurelui Bupleurum rotundifolium = regional lăutoare, urechelniță, ureche-tătărască; urechea-porcului Salvia verticillata = regional jaleș

Ureache 1505 16 B I 34; Urechi, Grigorie, cronicarul; Ureacli = Ureche C Ștef; Urecle, mold

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ureche

auriculă pâlnie scoică gaură toartă urechelniță
VEZI SINONIME PENTRU ureche PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Globulă roșie?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
cu plata eșalonată în tranșe egale
acordare de către un stat a dreptului de intrare și de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice
celulă care intră în compoziția sângelui și care conține hemoglobină; hematie, eritrocit
ședință sau miting care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment important
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?