 | as |
|
| Cositor [ co-si-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cositor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului iarba de cositor în mai multe dicționareDefinițiile pentru iarba de cositor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cositor: cositór substantiv masculin – Staniu. greacă ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul limba slavă (veche) kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, greacă, 83); conform limba bulgară kositro, limba sârbă kòsitar. – derivat cositori (variantă costori, custuri), verb (a spoi cu cositor); cos(i)torar, substantiv masculin (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, substantiv feminin (acțiunea de a cositori). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cositor: cositór2, cositoroáre [Atestat: GHICA, S. 537 / V: cositorsấtcositor, (reg) cositorstoáră, coștioáră / Plural: cositori, cositoroáre / Etimologie: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 substantiv feminin (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 substantiv feminin Mașină de cosit1 (1). 7 substantiv masculin și feminin Animal care se cosește (5). Forme diferite ale cuvantului cositor: cositoroáre Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR2, cositori, substantiv masculin (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. verb reflexiv:o cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cositor: cositór1 sns [Atestat: LEX. MARS. 247 / V: (reg) cositorsotcositor, -stcositor, cositorstóriu, cuscositor, cusotcositor, custcositor, cusutcositor / Etimologie: vsl кocитepъ] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. 2 Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR1 n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cositor: cositór și costór n. (vechea slavă kositorŭ, kositerŭ, sîrb. kositar, -ter, limba bulgară kositro, despre vgr. kassíteros, staniŭ, despre índicu kastira). Staniŭ. vezi cadmiŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR1, substantiv neutru Staniu. De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 167. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și forme Cosaș (1). – Cosi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului cositor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și forme Cosaș (1). – Cosi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului cositor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cositor: cositor n. metal albicios, mai vârtos si mai ușor ca plumbul, intră în compozițiunea bronzului. [slava KOSĬTORŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cositor: cositór1 adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural cositóri; adjectiv feminin, substantiv feminin (persoană) singular și plural cositoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR2 cositoroáre (cositoróri, cositoroáre) și substantival Care cosește. /a cosi + sufix cositortor Forme diferite ale cuvantului cositor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cositor: cositór adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural cositóri; forme singular și plural cositoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR3, -OÁRE, cositori, -oare, adjectiv Care cosește. Mașină cositoare. Forme diferite ale cuvantului cositor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COSITOR: COSITOR substantiv (chimie) staniu, (Transilvania și Banat) pleu. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR1 substantiv neutru (chimie) Staniu. – Din limba slavă (veche) kositerŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR1 substantiv neutru Staniu. – Din limba slavă (veche) kositerŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COSITOR: COSITOR substantiv cosaș. (Un cositor a ieșit la cosit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cositor: cositór (staniu) substantiv neutru; simbol Sn Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cositor: cositór2 (staniu) substantiv neutru; simbol Sn Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COSITÓR: COSITÓR substantiv verbal staniu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'IARBA DE COSITOR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COSITÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cositor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cositór2, cositÓroáre [Atestat: GHICA, S. 537 / V: cositÓrsấtcositÓr, reg cositÓrstoáră, coștioáră / Plural: cositÓri, cositÓroáre / Etimologie: cosi + -tor] 1-2 smf, a Persoană care cosește 1. 247 / V: reg cositÓrsotcositÓr, -stcositÓr, cositÓrstóriu, cuscositÓr, cusotcositÓr, custcositÓr, cusutcositÓr / Etimologie: vsl кocитepъ] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. COSITÓR2 cositÓroáre cositÓróri, cositÓroáre și substantival Care cosește. /a cosi + sufix cositÓrtor. Un cositÓr a ieșit la cosit. |
GRAMATICA cuvântului COSITÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cositor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COSITÓR poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cositor? Vezi cuvântul cositor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cositor?[ co-si-tor ] Se pare că cuvântul cositor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL COSITÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ofta sau a striga, a râde din băierile inimii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cositor are forma: cositóri
