 | as |
|
| Humă [ hu-mă ] VEZI SINONIME PENTRU humă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului huma în mai multe dicționareDefinițiile pentru huma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru humă: húmă (húme), substantiv feminin – Argilă întrebuințată la spoitul caselor. limba neogreacă χῶμα (Miklosich, Vokal., III, 6; Roesler 571; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin), poate în parte prin intermediul limba bulgară huma (DAR; Candrea), deși această ipoteză nu este necesară, și nici cu totul convingătoare (după Conev 42, cuvîntul limba română ar proveni din limba bulgară glina, ceea ce nu este posibil). conform mr. umă, pe care Pușcariu 1793 îl derivă direct din latina humus, megl. umă care, după Capidan 314, provine din limba bulgară – derivat humos, adjectiv (argilos; lipicios); humărie, substantiv feminin (teren argilos, loc de unde se scoate humă); humui, verb (a spoi cu humă); humoaie, substantiv feminin (Moldova, humă de spoit); humu(l)tui, verb (a transplanta răsaduri). Forme diferite ale cuvantului huma: húme Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HUMĂ: HÚMĂ substantiv feminin Numele popular al unor roci argiloase moi, de diferite feluri și culori, întrebuințate la spoitul caselor; argilă. Humă albă. Humă vînătî. ▭ În încăpere mai stăruia mirosul de humă și de var proaspăt. CAMILAR, TEM. 54. Flămînzilă mînca lut și pămînt amestecat cu humă. CREANGĂ, P. 247. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți, Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț. EMINESCU, O. I 84. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru humă: húmă forme, plural e (limba neogreacă hóma [vgr. hóma], pămînt, de unde și limba bulgară huma). Clisă, argilă smectică cenușie saŭ gălbuĭe. (Se află în mare cantitate pe malu Dunăriĭ la Galațĭ). vezi lutișor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru HUMĂ: HUMĂ substantiv 1. – C. (Băl VI); Humești s. 2. Hum Costachi (Bîr I); Humulești substantiv (Dm); Humulescu. 3. Humiță fam., act. 4. -șea: Humșea (16 A III 30), vezi Pahotnie (Partea I). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HUMĂ: HÚMĂ, (2) hume, substantiv feminin 1. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. 2. Sortiment de humă (1). – Din limba bulgară huma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru HUMĂ: HUMĂ substantiv argilă, clisă, lut, pămînt, (învechit și regional) tină, (regional) hlei, (Transilvania) agiag. (Casă lipită cu huma.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru HUMĂ: HÚMĂ humae forme popular Rocă argiloasă folosită la spoitul caselor și în industrie. /<bulg. huma Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HUMĂ: HÚMĂ, hume, substantiv feminin Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. – Din limba bulgară huma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru humă: humă forme pământ argilos albastru de lipit bordeie. [Bulg. HUMĂ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru humă: húmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat húmei; (sorturi) plural húme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru humă: húmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat húmei; (sorturi) plural húme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'HUMA' HULUÍTHULUNhulúzhumHÚMĂhúmărhumăríeHUMATAHUMAYUN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL HUMĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului humă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Casă lipită cu humĂ. HÚMĂ humĂe forme popular Rocă argiloasă folosită la spoitul caselor și în industrie. |
GRAMATICA cuvântului HUMĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului humă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul HUMĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE humă? Vezi cuvântul humă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul humă?[ hu-mă ] Se pare că cuvântul humă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL HUMĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se ruga ca de toți dumnezeii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul humă are forma: húme
