Definiție hotarire

Cautăm definiția cuvântului hotarire în mai multe dicționare

Definițiile pentru hotarire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HOTĂRÎ́RE:
HOTĂRÎ́RE, hotărîri, substantiv feminin

1. Faptul de a (se) hotărî, de a (se) decide (să facă ceva); atitudine neșovăitoare, fermitate în conduita cuiva; ceea ce hotărăște cineva, decizie. Maria lupta cu ea însăși, cu hotărîre tragică. CAMIL PETRESCU, N. 141. Mereu își călca hotărîrea. REBREANU, R. I 43. N-a fost cu putință să-l întoarcă din hotărîrea sa. ISPIRESCU, L.

3. Pornesc și la drum, cu hotărîrea să se judece. CREANGĂ, A. 146.
       • (În construcție cu verbul «a lua») Uite, acum mă cert cu dumneata, în loc să iau o hotărîre. DEMETRIUS, C. 19. Atunci luă hotărîre nestrămutată a ținea feciorii și viitoarele nurori pe lîngă sine. CREANGĂ, P.

3. Ai putut lua o asemene sumeață hotărîre? NEGRUZZI, S. I 45.
       • locuțiune adjectiv (Rar) De hotărîre = ferm, neșovăitor. Vorbi cu un glas de hotărîre. SADOVEANU, O. I 275.
       • Locuţiune adverbiala Cu hotărîre sau cu toată hotărîrea = în mod hotărît, fără ezitare. Partidul nostru luptă cu toată hotărîrea împotriva manifestărilor naționalist-șovine și a cosmopolitismului fără patrie, ambele deopotrivă arme veninoase ale imperialismului înrobitor de popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Cu hotărîre = fără îndoială, neîndoios, sigur, hotărît. Să știe cu hotărîre că-i va da de soție pe cea mai frumoasă muiere. ISPIRESCU, U. 9.

2. Dispoziție a conducerii de stat sau de partid, a unui organ sau a unei organizații oficiale. Rezoluții și Hotărîri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn [titlu]. ▭ Aplicarea hotărîrilor și dispozițiilor Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne este obligatorie pe întreg teritoriul Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 26.
♦ Sentință judecătorească. După pronunțarea hotărîrii, curtea s-a retras.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

HOTĂRÎRE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru HOTĂRÎRE:
HOTĂRÎRE s.

1. dispoziție, ordin, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) așezămînt, carte, farmuta, învățătură, mandat, orînduială, orînduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rînduială, strînsoare, șart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz. (A emis o hotarire scrisă.)

2. fixare, precizare, stabilire. (hotarire unui nou termen.)

3. decizie, voință. (Prin hotarire părților.)

4. decizie. (Vom lua mîine o hotarire definitivă.)

5. (juridic) decizie, sentință, verdict, (rar) judecată, (învechit) județ, lege, proces. (hotarire într-un proces.)

6. dîrzenie, fermitate, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livresc) decizie, (învechit) nepreget, (figurat) inflexibilitate. (O hotarire de granit.)

7. fermitate, siguranță. (Vocea lui căpătase mai multă hotarire.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

hotărî́re

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru hotărî́re:
hotărî́re forme Acțiunea de a saŭ de a te hotărî. Deciziune, sentență, rezoluțiune.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

hotărîre

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru hotărîre:
hotărîre forme fapta de a hotărî:

1. deciziune, rezoluțiune;

2. sentință.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CUVINTE APROPIATE DE 'HOTARIRE'

hotărâtúră HOTARELE Hotăreni HOTĂRÎ hotărî́re hotărî́t hotărîtór hotărîtúră hotárnic

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL hotărîre

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului hotărîre dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

A emis o hotărîre scrisă.

Hotărîre unui nou termen.

Prin hotărîre părților.

Vom lua mîine o hotărîre definitivă.

Hotărîre într-un proces.

O hotărîre de granit.

Vocea lui căpătase mai multă hotărîre.

GRAMATICA cuvântului hotărîre?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului hotărîre.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul hotărîre poate fi: substantiv, adjectiv, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul hotărîre sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE hotărî́re?

Vezi cuvântul hotărî́re desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul hotărî́re?

[ ho-tă-rî́-re ]
Se pare că cuvântul hotărî́re are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL hotărîre

Inţelegi mai uşor cuvântul hotărîre dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

locuțiune adjectiv Rar De hotărîre = ferm, neșovăitor

Locuţiune adverbiala Cu hotărîre sau cu toată hotărîrea = în mod hotărît, fără ezitare

Cu hotărîre = fără îndoială, neîndoios, sigur, hotărît

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pe cât se pare?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc
ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană
pe cât se vede, pe cât se înțelege
a bate, a zdrobi pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?