 | as |
|
| Hai [ ha-i ] VEZI SINONIME PENTRU hai PE ESINONIME.COM definiția cuvântului hai în mai multe dicționareDefinițiile pentru hai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a hăi (forma la infinitiv) A hăi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HAI: HAI2, interjecție 1. Exprimă un îndemn la o acțiune (uneori la o acțiune comună cu interlocutorul). Hai joacă, ursoaică, sai sus, Să rîdă copiii, bătrînii, de-a valma. BENIUC, vezi 67. Știi ce, Alexandre? a zis Nicoară... hai să ne împăcăm și să ascultăm ce spune pădurea. SADOVEANU, N. P. 126. Hai la treabă, cumătriță, că lupul ți-a dat de lucru! CREANGĂ, P. 29. Ca să scăpăm amîndoi cu fața curată, hai să facem loc aci între noi poetului Lucrețiu. ODOBESCU, S. III 39. ♦ (Exprimînd un îndemn la vorbă) Zi! spune! Acum văd și eu că nu ești prost. Hai! cît să-ți dau pe an ca să te tocmești la mine? CREANGĂ, P. 150. • Expresia: (Familiar) Hai noroc! formulă de salut sau de urare (întrebuințată mai ales cînd se ciocnesc paharele). ♦ (Înaintea unui imperativ) Exprimă nemulțumirea, nerăbdarea, enervarea vorbitorului. Hai! ia-ți porcul de-aici. CREANGĂ, P. 83. Hai, ia! dați-vă de-o parte, măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea. id. ib. 260. Hai, cărați-vă! ALECSANDRI, T. 79. 2. (Cu funcțiune de imperativ, corespunzînd mai ales unor verbe de mișcare) Vino, veniți; să mergem. Hai, Marie, că Anton te-a ales femeie vitează, cum îi șade bine unei neveste de miner. DAVIDOGLU, M. 46. Încalecă pe mine și hai! CREANGĂ, P. 212. Hai și noi la craiul, dragă, Și să fim din nou copii. EMINESCU, O. I 100. ♦ (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea element) Exprimă ideea unei înaintări încete, a unei călătorii fără grabă sau anevoioase. Și hai, hai!... hai, hai!... în zori de ziuă ajung. CREANGĂ, P. 269. Și hai, hai! hai, hai! cătră sară am ajuns la bunicul David. id. A. 32. 3. (Înlocuind un verb subînțeles care exprimă o acțiune de durată și purtînd accentul în frază) Marchează începutul acțiunii. Își puse mîncare și băutură pe masă și hai la trai bun! RETEGANUL, P. IV 10. Îl pun într-un car cu boi... și hai cu dînsul la locul de spînzurătoare. CREANGĂ, P. 329. – Variantă: (Muntenia) ai (GHICA, S. 10, BIBICESCU, P. P. 89) interjecție Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HĂI: HĂI1 interjecție 1. (Moldova, Transilvania; mai ales după un apelativ feminin sau după un nume propriu de femeie, la vocativ) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut. EMINESCU, N. 20. Copilă hăi! Florin nu-i de tine! ALECSANDRI, T. 906. Tată hăi, mă duc și eu. ȘEZ. II 154. 2. (Precedînd numele unui animal, la vocativ) Strigăt cu care se îndeamnă sau se mînă boii și vacile. Amîndoi la drum pleca... Și mereu boii-ndemna: «Hăi Plevan, hăi Bourean, Giuncănași de-a lui Stoian! ALECSANDRI, P. P. 98. • (Repetat, într-un refren popular) Mînați, măi, hăi, hăi! ALECSANDRI, P. P. 387. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HAI: HAI1 interjecție (Uneori repetat) 1. Exclamație care exprimă: a) un sentiment de regret. Hai, hai, dorule, hai, Că tu la multe mă dai. La TDRG; b) un sentiment de admirație. Iată-mă! Tot eu, cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! Și ce cap frumos răsare! COȘBUC, P. I 102. 2. (Familiar, introduce o propoziție interogativă) Ei? Erai deprins a trăi singur, dar acum are să-ți cadă greu; mai ales că ți s-a îngreuiat și gospodăria. Hai, ce zici, te însori ori ba? CREANGĂ, P. 161. 3. Ba bine că nu! De-i lua o fată d-aci din sat, ai dă gînd s-o duci peste hotar? – Hai, hai!... ba încă pe sus. ALECSANDRI, T. 666. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HAI: HAI interjecție, substantiv neutru (familial) I. interjecție 1. Cuvânt care exprimă un îndemn la o acțiune (comună) cu interlocutorul. 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ♦ (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea element) Cuvânt care exprimă ideea unei înaintări încete sau anevoioase. 3. Exclamație care exprimă: regret, admirație, o întrebare. 4. (Repetat) Ba bine că nu! II. substantiv neutru (familial și argotic) Hărmălaie; scandal. • Expresia: A face (un) hai = a face scandal în semn de protest, de reproș etc. [Variante: (regional) ai interjecție] – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HAI: HAI interjecție, substantiv I. interjecție 1. Cuvânt care exprimă un îndemn la o acțiune (comună) cu interlocutorul. 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ♦ (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea element) Cuvânt care exprimă ideea unei înaintări încete sau anevoioase. 3. Exclamație care exprimă: regret, admirație, o întrebare. 4. (Repetat) Ba bine că nu! II. substantiv (familial și argotic) Hărmălaie; scandal. • Expresia: A face (un) hai = a face scandal în semn de protest, de reproș etc. [Variante: (regional) ai interjecție] – Onomatopee.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru HAI: HAI interjecție 1) (se folosește pentru a exprima un îndemn la acțiune) Haide. • hai noroc formulă de salut sau de urare. 2) (se folosește repetat pentru a exprima ideea unei înaintări încete, anevoioase sau pentru a exprima o mustrare sau un avertisment). [Monosilabic] /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru HĂI: HĂI interjecție 1) (se folosește pentru a îndemna unele animale). 2) (se folosește repetat, în urături sau în unele cântece populare). 3) fam. (se folosește ca adresare către o persoană) Fa; bre. Fată hăi. /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HĂI: HĂÍ2, hăiesc, verb IV. intranzitiv A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le «hăi!»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la verb reflexiv:eo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HÂI: HÂÍ, hâiesc, verb IV. reflexiv (popular) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) prăvăli; a (se) nărui. – conform limba maghiară hajolni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HÂI: HÂÍ, hâiesc, verb IV. reflexiv (popular) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) prăvăli; a (se) nărui. – conform limba maghiară hajolni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru hai: hái (háiuri), substantiv neutru – (argotic) Hărmălaie, larmă, scandal. Probabil din limba turcă hay-huy, interjecție care exprimă ideea de zgomot, conform haihui. După Graur 158, din țig. Forme diferite ale cuvantului hai: háiuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HĂI: HĂI1 interjecție 1. (regional) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii și vacile. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HĂI: HĂI1 interjecție 1. (regional) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii și vacile. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HĂI: HĂÍ2, hăiesc, verb IV. intranzitiv (regional) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HĂI: HĂÍ2, hăiesc, verb IV. intranzitiv (regional) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru hăi: hăí2 (a hai) (regional) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hăiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hăiá; conjunctiv prezent 3 să hăiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru hăi: hăí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hăiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hăiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural hăiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru hâi: hâí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hâiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hâiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural hâiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru HAI: HAI interjecție 1. – Gh. (Mar); -u, G., mold., act. 2. Hăești și Hîești ss. (16 B I 54; 17 B I 276). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru hâi: hâí (a hai) (popular) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea hâiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea hâiá; conjunctiv prezent 3 să hâiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru hai!: hai! int. 1. de îmbărbătare: să mergem! 2. de întrebare: hai, ce zici, te însori, ori ba? Hristos Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru HĂI: HĂI interjecție măi!, (popular și fam.) bă!, (popular) bre! (hai! tu de colo!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru hai: hai, haiuri substantiv neutru 1. veselie manifestată zgomotos. 2. bătaie de joc. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru hai: hai, pârț! expresie (adol., in limbaj vulgar sau argou / jargou) pleacă!, fugi!, du-te de-aici! Forme diferite ale cuvantului hai: pârț! Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru hăi!: hăi! int. de îmboldit vitele: mănați, măi, hăi, hăi! popular Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru HAI: HAI interjecție haide!, vino!, (învechit) ni! (hai încoace!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru HAI: HAI interjecție vezi haide. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru HĂI: HĂI interjecție măi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru hai: *hai2 (familial) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru hăi: hăi interjecție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru hai: hai interjecție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'HAI' háhniuHÁHNIUMhahólHAHẮUHAIhai-háihăi-hắihaialăhaialâc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL hai Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului hai dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • hai noroc formulă de salut sau de urare. Hăí2 a hai regional verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hăiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hăiá; conjunctiv prezent 3 să hăiáscă. Hâí a hai popular verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea hâiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea hâiá; conjunctiv prezent 3 să hâiáscă. bă!, popular bre! hai! tu de colo!. HAI interjecție haide!, vino!, învechit ni! hai încoace!. |
GRAMATICA cuvântului hai? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului hai. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul hai poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE hai? Vezi cuvântul hai desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul hai?[ ha-i ] Se pare că cuvântul hai are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL hai Inţelegi mai uşor cuvântul hai dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A face un hai = a face scandal în semn de protest, de reproș etc A face un hai = a face scandal în semn de protest, de reproș etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL hai |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma buză de bandaj?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
