 | as |
|
| Gust [ gust ] VEZI SINONIME PENTRU gust PE ESINONIME.COM definiția cuvântului gust în mai multe dicționareDefinițiile pentru gust din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GUST: GUST, gusturi, substantiv neutru I. 1. Senzație produsă (mai ales de alimente) asupra mucoasei limbii; proprietatea (mai ales a alimentelor) de a provoca această senzație. Nu mai știm gustul cărnii. DUMITRIU, N. 17. Frunza lasă în gură un gust cleios și dulce acidulat. C. PETRESCU, C. vezi 215. Mă mir ce gust poți găsi să pufuiești din gură ca un neamț? ALECSANDRI, T. I 175. • figurat Aerul are un gust tare, sărat, ca aerul mărilor și al oceanelor. STANCU, U.R.S.S. 124. • A avea gust rău (sau amar) în gură = a avea în gură o senzație neplăcută, pentru că stomacul (sau ficatul) nu funcționează bine. • locuțiune adjectiv Cu gust = cu gust bun, gustos. Pe unde le ducea el, pășunea era mai cu gust. ISPIRESCU, L. 230. Fără (nici un) gust = lipsit de gust bun, nepotrivit ca gust. • (Urmat de determinări care arată cine produce senzația) Simt în gură gust de buruiană amară. SAHIA, N. 52. Uitasem gustul apei de cînd n-am mai băut. ISPIRESCU, L. 341. • Expresia: A da de gustul sau a afla gustul (unui lucru) = a începe să-ți placă (un lucru). 2. (Numai la sg.) Simț prin care distingem (cu ajutorul terminațiilor nervoase din papilele gustative aflate în mucoasa limbii) dacă ceva e dulce, sărat, amar, acru etc. Stimulenții gustului. Organul gustului. Nervii gustului. II. figurat 1. (Rar la plural cu aceeași valoare ca la sg.) Capacitatea pe care o are cineva de a înțelege sau a aprecia frumosul (în literatură, artă etc.). Tomșa avea doamnă și era om cu gusturi. Toată toamna intraseră la el, cu lucruri scumpe și alese, negustori. SADOVEANU, O. VII 109. Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80. • (Precizat) Gust literar. ▭ Astăzi timpurile acelea s-au trecut; cu gustul artistic al unei clase, și mai ales al celei stăpînitoare, nu se mai poate întreține o artă. IONESCU-RION, C. 41. • locuțiune adjectiv (Despre persoane) De gust = care are simțul estetic sau artistic dezvoltat. Era un om de gust. STANCU, U.R.S.S. 54. Fără (sau lipsit de) gust = care dovedește lipsă de simț estetic; urît. Uite-o, e la geam... – Nu mi se pare așa de urîtă. Dar ce halat fără gust! ARGHEZI, P. T. 127. (expresie) Glumă de prost gust (sau lipsită de gust) = glumă lipsită de haz, nesărată, care poate supăra sau jigni. • Locuţiune adverbiala Cu gust = cu pricepere, cu simț estetic; elegant. Îmbrăcat cu gust. Interior mobilat cu gust. • Compus: bun-gust = simț estetic rafinat. 2. (Rar) Stil artistic. Ulițele sînt bine trase, de amîndouă părțile cu palaturi zidite în deosebite gusturi. KOGĂLNICEANU, S. 5. 3. Înclinație, aplecare; predispoziție, pornire. Aveam aceleași gusturi, același suflet. VLAHUȚĂ, O. A. 470. Gusturile-mi stătătoare și trîndava-mi fire nu m-au iertat să deviu vînător. ODOBESCU, S. III 13. ♦ Preferință. Știa că despre Zaharia Duhu are un automobil cumpărat după alegerea și gustul doamnei Cecil Tudose, dar că nu-l folosește niciodată. C. PETRESCU, A. 306. Am să-mi cumpăr șaluri După gustul meu. ALECSANDRI, T. I 38. 4. Plăcere, dorință, poftă. Înalt prea sfinția-sa e gata să se plece cu supunere în fața măriei-sale și să-l ungă domn... așa cum va porunci slăvitul stâpîn și cum e gustul măriei-sale. SADOVEANU, N. P. 346. Ivan însă poroncește să-i aducă... lăutari și femei frumoase, că are gust să facă un guleai (= chef). CREANGĂ, O. A. 210. Prietenul vechi este ca vinul, care pe cît se învechește pe atît mai cu gust se bea. PANN, P. vezi III 19. • Expresia: A-i trece, a (i se) tăia sau a (i se) lua (cuiva) gustul (pentru ceva) = a pierde sau a face pe cineva să-și piardă plăcerea, pofta pentru ceva. Am mai tăiet gustul de popie unuia, care venise în gazdă la noi. CREANGĂ, A. 102. Cum... se face Că-mi trece gustul de-a mă juca? ALECSANDRI, T. I 185. A avea (sau a-i veni, a-i fi, a i se face cuiva) gust de... = a fi cuprins de o dorință, de o poftă, a avea chef de... Nea Ghiță părea mai liniștit, avea gust de vorbă. SADOVEANU, M. C. 148. Cui e gust de însurat Nu pețască fata-n sat. ȘEZ. V 44. A-l prinde (sau a-l apuca) pe cineva gustul să... = a-l cuprinde pe cineva pofta, capriciul să... A-și face gustul (sau un gust) = a-și îndeplini o dorință, o plăcere, o poftă. A face (pe) gustul (cuiva) = a face conform plăcerii sau dorinței cuiva. Plec numai să fac gustul medicilor. C. PETRESCU, C. vezi 33. Numai de (sau pentru) un gust = pentru satisfacerea, unui capriciu trecător. Avocatul învîrtește o mică prefă (= preferanță) în trei, știi, «numai d-un gust». DELAVRANCEA, S. 144. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru gust: gust (gústuri), substantiv neutru – 1. Simț, senzație produsă de o substanță alimentară. – 2. Savoare. – 3. Înclinație, predilecție, pornire. – 4. Poftă, dorință, chef. – 5. Grație, pricepere, eleganță. – 6. Opinie, preferință. – Mr. gustu. latina gŭstus (Pușcariu 748; Candrea-Dens., 775; REW 3927; DAR), conform albaneză gust, italiana , spaniolă gusto, limba franceza goût, portugheză gosto. A fost întărit și nuanțat în anumite întrebuințări literare de paralelismul cu limba franceza goût. – derivat gusta, verb (a lua puțin dintr-o mîncare sau băutură, a savura, a degusta; a încerca, a experimenta, a afla; a aprecia, a simți, a înțelege), cuvînt comun întregului teritoriu romanic, cu excepția Crișanei (ALR, I, 82), conform mr. gustu, megl., istr. gust (după Pușcariu 749; Candrea-Dens., 776; REW 3926 și DAR, direct din latina gŭstāre), și al cărui ultim sens se datorează exemplului limba franceza goûter; gustare, substantiv feminin (învechit, savoare, gust; mîncare rece între mese; Moldova, Transilvania, Banat, prînz); gustări, verb (a gusta; a lua puțin dintr-o mîncare), cu sufix expresiv -ri; gustăreț, adjectiv (învechit, mîncăcios); desgusta, verb (a se plictisi de), format pe baza limba franceza dégoûter, conform mr. disgustare; desgustător, adjectiv (repugnant; scîrbos); pregusta, verb (a gusta, a lua o gustare; reflexiv, a se deda unui viciu, a se nărăvi); gustos, adjectiv (savuros). – Din limba română provine rut. gust, cu adjectiv gustovnyj (Candrea, Elemente, 408). Forme diferite ale cuvantului gust: gústuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GUST: GUST, gusturi, substantiv neutru I. Simț prin care organismul primește (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact; senzație produsă de o substanță (alimentară) prin excitarea limbii și mucoasei bucale; proprietatea unor substanțe (alimentare) de a provoca această senzație. • locuțiune adjectiv Cu gust = gustos. Fără (nici un) gust = lipsit de gust bun; fad. • Expresia: A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a începe să-ți placă (un lucru). II. figurat 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă). • locuțiune adjectiv De gust = (despre oameni) cu simț estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestări, realizări ale oamenilor) care exprimă, arată un asemenea simț. Fără (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simț estetic; (despre manifestări sau realizări ale oamenilor) urât. De prost gust = a) care arată lipsa simțului estetic; b) nepotrivit, penibil, jenant. • Locuţiune adverbiala Cu gust = cu pricepere, în mod estetic. 2. Înclinație, predispoziție, pornire. ♦ Preferință. 3. Plăcere, dorință, poftă. – latina gustus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GUST: GUST, gusturi, substantiv neutru I. Simț prin care organismul primește (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact; senzație produsă de o substanță (alimentară) prin excitarea limbii și mucoasei bucale; proprietatea unor substanțe (alimentare) de a provoca această senzație. • locuțiune adjectiv Cu gust = gustos. Fără (niciun) gust = lipsit de gust bun; fad. • Expresia: A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a începe să-ți placă (un lucru). II. figurat 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă). • locuțiune adjectiv De gust = (despre oameni) cu simț estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestări, realizări ale oamenilor) care exprimă, arată un asemenea simț. Fără (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simț estetic; (despre manifestări sau realizări ale oamenilor) urât. De prost gust = a) care arată lipsa simțului estetic; b) nepotrivit, penibil, jenant. • Locuţiune adverbiala Cu gust = cu pricepere, în mod estetic. 2. Înclinație, predispoziție, pornire. ♦ Preferință. 3. Plăcere, dorință, poftă. – latina gustus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GUST: GUST gusturi n. 1) Simț al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) proprietățile chimice ale substanței cu care vine în contact. 2) Senzație produsă, în special de alimente, asupra mucoasei bucale și limbii. gust sărat. gust amar. gust neplăcut. • A da de gust (a prinde la gust) a începe să placă. 3) Facultate a omului de a înțelege și a aprecia frumosul. * Cu gust cu simț estetic. De prost gust a) lipsit de simț estetic; b) care produce o impresie neplăcută. 4) Preferință deosebită pentru ceva; predilecție. gust pentru cărți vechi. gust pentru călătorii. 5) Dorință (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; poftă; chef. * A-i trece (sau a i se tăia) cuiva gustul pentru ceva a nu mai dori ceva. /<lat. gustus Forme diferite ale cuvantului gust: gusturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gust: 1) gust n., plural urĭ (latina gûstus, maĭ probabil decît gŭstus; vgr. geustós, gustat, despre geúo, gust, vezi trecut [ vezi gușă]; italiana spaniolă gusto, limba franceza goût, pg. gosto). Simțu pin care apreciezĭ alimentele: avea gust supțire. Impresiunea pe care o fac alimentele asupra limbiĭ: mĭerea are gust dulce. figurat Facultatea de a aprecia ce e frumos: critic plin de gust. Înclinațiune, predilecțiune: gust pentru pictură. Dorință, poftă: am gust de un pepene bun, de plecare, să plec. Mod personal de a simți, de a lucra: fie-care artist are gustu luĭ, tabloŭ în gustu luĭ Rafael. Grație, eleganță: îmbrăcat cu gust. Opiniune, preferență: a-țĭ spune gustu. Mîncare fără gust, mîncare fadă, nesărată. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gust: gust n. 1. simț al cărui organ e limba; 2. savoarea alimentelor; 3. facultatea de a aprecia ceeace-i frumos: artist de gust; 4. inclinațiune particulară: gust pentru muzică; 5. mod personal de a simți: fiecare are gustul său; 6. caracter propriu unui autor sau artist, unei școale: tablou în gustul lui Rafael; 7. grație, eleganță: se îmbracă cu gust. [latina GUSTUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gust: 2) gust, a -á vezi trecut (latina gûstare, maĭ probabil de cît gŭstare, italiana gustare, limba franceza goûter, spaniolă gustar, pg. gostar. vezi de- și pre-gust). Apreciez alimentele pin gust. figurat Simt, pricep: a gusta muzica. Gustăresc, mănînc puțin. A gusta din ceva, a încerca, a ști cum e: a gusta din vĭața de marinar. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru gust: gust substantiv masculin – August. latina augustus, este simplu dublet al lui agust. – derivat gustar, substantiv masculin (august), cu sufix -ar, sau posibil din latina augustālis, conform calabrez agustaricu; gustător, substantiv masculin (august), prin încrucișare cu gusta, fiind perioada de coacere a fructelor. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GUST: GUST s. 1. preferință. (Avem gusturi deosebite.) 2. chef, dispoziție, dorință, plac, plăcere, poftă, voie, voință, verb reflexiv:ere, (popular) verb reflexiv:ută, (învechit) deșiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rîvnire, tabiet. (După gust inimii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gust: gust substantiv neutru, plural gústuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gust: gust substantiv neutru, plural gústuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'GUST' gusliceGÚȘNICĂGUȘOENIgușpanGUSTGUSTÁGUSTÁRGUSTÁREGUSTĂRÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gust Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gust dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GUST gusturi n. Gust sărat. Gust amar. Gust neplăcut. • A da de gust a prinde la gust a începe să placă. * Cu gust cu simț estetic. De prost gust a lipsit de simț estetic; b care produce o impresie neplăcută. Gust pentru cărți vechi. Gust pentru călătorii. * A-i trece sau a i se tăia cuiva gustul pentru ceva a nu mai dori ceva. Avem gusturi deosebite. După gust inimii. Avem gusturi deosebite. |
GRAMATICA cuvântului gust? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gust. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gust poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE gust? Vezi cuvântul gust desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gust?[ gust ] Se pare că cuvântul gust are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL gust Inţelegi mai uşor cuvântul gust dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A avea gust rău sau amar în gură = a avea în gură o senzație neplăcută, pentru că stomacul sau ficatul nu funcționează bine locuțiune adjectiv Cu gust = cu gust bun, gustos Fără nici un gust = lipsit de gust bun, nepotrivit ca gust A da de gustul sau a afla gustul unui lucru = a începe să-ți placă un lucru locuțiune adjectiv Despre persoane De gust = care are simțul estetic sau artistic dezvoltat Fără sau lipsit de gust = care dovedește lipsă de simț estetic; urît Expresie Glumă de prost gust sau lipsită de gust = glumă lipsită de haz, nesărată, care poate supăra sau jigni Locuţiune adverbiala Cu gust = cu pricepere, cu simț estetic; elegant Compus: bun-gust = simț estetic rafinat A-i trece, a i se tăia sau a i se lua cuiva gustul pentru ceva = a pierde sau a face pe cineva să-și piardă plăcerea, pofta pentru ceva = a fi cuprins de o dorință, de o poftă, a avea chef de = a-l cuprinde pe cineva pofta, capriciul să A-și face gustul sau un gust = a-și îndeplini o dorință, o plăcere, o poftă A face pe gustul cuiva = a face conform plăcerii sau dorinței cuiva Numai de sau pentru un gust = pentru satisfacerea, unui capriciu trecător locuțiune adjectiv Cu gust = gustos Fără nici un gust = lipsit de gust bun; fad A da de sau a afla gustul unui lucru = a începe să-ți placă un lucru locuțiune adjectiv De gust = despre oameni cu simț estetic sau artistic dezvoltat; despre manifestări, realizări ale oamenilor care exprimă, arată un asemenea simț Fără sau lipsit de gust = despre oameni lipsit de simț estetic; despre manifestări sau realizări ale oamenilor urât De prost gust = a care arată lipsa simțului estetic; b nepotrivit, penibil, jenant Locuţiune adverbiala Cu gust = cu pricepere, în mod estetic locuțiune adjectiv Cu gust = gustos Fără niciun gust = lipsit de gust bun; fad A da de sau a afla gustul unui lucru = a începe să-ți placă un lucru locuțiune adjectiv De gust = despre oameni cu simț estetic sau artistic dezvoltat; despre manifestări, realizări ale oamenilor care exprimă, arată un asemenea simț Fără sau lipsit de gust = despre oameni lipsit de simț estetic; despre manifestări sau realizări ale oamenilor urât De prost gust = a care arată lipsa simțului estetic; b nepotrivit, penibil, jenant Locuţiune adverbiala Cu gust = cu pricepere, în mod estetic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL gust |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele ochi magic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul gust are forma: gústuri
