 | as |
|
| Guşă [ gu-şă ] VEZI SINONIME PENTRU guşă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului gusa în mai multe dicționareDefinițiile pentru gusa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GUȘĂ: GÚȘĂ, guși, substantiv feminin 1. (La păsări) Pungă pe traiectul esofagului, în care alimentele stau cîtva timp înainte de a trece în stomac. [Păsărica] ciripi, întîi înăbușită, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cintec. GÎRLEANU, L. 41. Vulturul se repezi la fîntînă și-i aduse apă în gușă. ISPIRESCU, L. 329. Găina cu grăuntele umple gușa de bucate (= puțin cîte puțin se dobîndesc multe). • Compus: gușa-porumbului (sau porumbelului) = nume dat mai multor plante erbacee din familia garoafei. 2. (La amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care, împreună cu mușchii respectivi, ajută la respirație. Un buratec verde cere ploaie la o tufă de zmeură, zbătîndu-și gușa albă. SADOVEANU, N. P. 98. ♦ (La reptile) Bărbia, de obicei altfel colorată decît restul corpului. Acea șopîrlă îl privea țintă cu ochi de topaz și gușa albă îi creștea și-i descreștea într-o mișcare domoală. SADOVEANU, N. P. 232. 3. (La oameni) Umflătură care se formează în partea de dinainte a gîtului (la mijloc sau lateral) și care e produsă de mărirea glandei tiroide; boala care provoacă această umflătură. Se știe că gușa endemică nu este o problemă de laborator, ci una de sănătate a milioane de oameni. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 11/3. Părintele Dumitru... avea o gușă la gît cît o ploscă de cele mari. CREANGĂ, O. A. 45. 4. Partea grasă care atîrnă sub bărbie la unele persoane. [Femeia] își lăsă bărbia pe gușa de grăsime. DUMITRIU, N. 175. Sătul de aur ca o căpușă De sînge, boierul se plînge, Mîngîindu-se pe gușă. BENIUC, vezi 137. Căpitanul se scărpină pe gușă. DELAVRANCEA, S. 125. 5. Gît. Cine știe ceva, cine a văzut ceva, trebuie să spuie tot, să-l apucăm de gușă pre bandit. DUMITRIU, vezi L. 31. ♦ Gîtlej. • Expresia: A rîde din gușă = a rîde afectat. Bărbat îndrăzneț a cuprins-o strîns; i-a presărat din mănunchiul de flori pulbere de aur, rîzînd numai din gușă ca un hulub. SADOVEANU, N. P. 105. A vorbi din gușă = a vorbi gros, cu o tonalitate închisă; figurat a vorbi afectat. Ce-i în gușă, și-n căpușă vezi căpușă. Scoate (tot) din gușă = spune repede tot ce ai de spus. 6. Parte a unei blăni (sau a unei piei argăsite) care se găsește sub gît. 7. (tehnică; în expresie) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi, în locul în care se comprimă materialul prin încălzire. 8. figurat Loc unde se lărgește o vale. Bădiță, ce livede e asta? – îl întrebam, trecînd prin niște guși de văi care mă îmbătau cu dulcele lor miros de fîn proaspăt cosit. ODOBESCU, S. III 173. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GUȘĂ: GÚȘĂ, guși, substantiv feminin 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. • Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (familial) Gât. ♦ Gâtlej. • Expresia: A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. – latina geusiae. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GUȘĂ: GÚȘĂ, guși, substantiv feminin 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. • Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (familial) Gât. ♦ Gâtlej. • Expresia: A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. – latina geusiae. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gușă: gúșă (est) și gúșe (vest) forme, plural ĭ (rudă cu litv. gussys, ĭadeș, sternu păsărilor, gužys, gușă, letic gusa, gușă, care e rudă cu latino-galicu geusiae, obrajĭ, italiana gozzo, limba franceza gosier, gîtlej. despre limba română vine albaneză gušă, sîrb. limba bulgară rut. gúša, ung. gusa, limba neogreacă gkússa. vezi suguș). Partea de supt bărbie și care e cu atît maĭ unflată cu cît omu e maĭ gras. O boală care face să se unfle această parte a corpuluĭ din cauza ipertrofiiĭ glandeĭ tiroide, ceĭa ce se întîmplă pin regiunile muntoase. Buzunar format în esofagu păsărilor (și al insectelor) în care alimentele staŭ cît-va timp în ainte de a trece în rînză. (Galinaceele aŭ gușă mare). Locu unde firu de lînă tors e maĭ gros din cauza grămădiriĭ scameĭ. A-țĭ umplea gușa, a mînca mult, (figurat) a te îmbogăți. Gușa porumbuluĭ, beșicoasă, o plantă; plescaiță, altă plantă. O coloare schimbăcĭoasă după lumină, cum e gușa unor porumbĭ, între roș închis lucitor și violet. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GUȘĂ: GÚȘĂ gusai forme 1) (la păsări) Porțiune dilatată (în formă de pungă) a esofagului, în care stă hrana înainte de a trece în stomac. * gusaa-porumbelului (sau porumbului) a) plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe-verzui și cu frunze negre, strălucitoare; b) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, dispuse în panicul, și cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Porțiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajută la respirație. 3) (la reptile) Bărbie, de obicei de altă culoare decât cea a corpului. 4) (la oameni) Umflătură (în partea de dinainte a gâtului) formată ca urmare a creșterii excesive și patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cută de grăsime sub bărbie. 6) fam. Parte inferioară a gâtului; gâtlej. /<lat. geusial Forme diferite ale cuvantului gusa: gusai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru GUȘĂ: GUȘĂ substantiv – GUȘAT adjectiv 1. Gușa b. (16 B V 62); – popa (17 B I 71); – ard. (Pușc.). 2. Gușe, Mușat (17 B IV 249). 3. Gușu pren. (Buc); – ard.; – ar. (Cara 23); Caragiani îl dă ca ipocoristic din Tegu < Sterghiu (Cara 26); Gușul, mold. (C Ștef; 16 A I 195; BCI VIII 9); Guș/a, -e, -u se pot explica și din Neguș, vezi Neagu IV 10. 4. Gușoiul și Gușoeni ss. 5. Gușăilă (verb reflexiv:); Gușeilă, Ion (17 A IV 102). 6. Gușat, loan (Met 146); Gușetoiu olt. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GUȘĂ: GUȘĂ s. 1. (medicina) gușă exoftalmică = bazedov, boala lui Basedow. 2. (anatomie) bărbie. (gusa la reptile.) 3. (ornitologie) gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula) = măcăleandru, (regional) pietruș, prigoare. 4. (botanică) gușa-porumbelului = a) (Cucubalus baccifer) (regional) plescaiță, gușa-porumbului; b) (Silene cucubalus) (regional) bășicoasă, gușa-porumbului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gușă: gușă forme 1. umflătura moale ce se formează pe dinaintea gâtului, comună în părțile muntoase; 2. buzunarul de sub gât al păsărilor și în care se grămădesc alimentele înainte de a ajunge în stomac; 3. îndoitura bărbiei (de grăsime); 4. fam. gât; 5. partea pântecelui la o blană: vulpe cu gușa albă. [Albanez GUȘĂ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru gușă: gúșă, -e, substantiv feminin – 1. (medicină) Umflătură a gâtului, prin mărirea glandei tiroide. 2. Fire de tors strânse pe degetele mâinii în formă de cerc, spre a servi la împletitul unui brâu. 3. Umflăturile de la trunchiurile arborilor. – Cuvânt autohton (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GUȘĂ: GÚȘĂ substantiv verbal beregată, gât, gâtlej, grumaz, jurubiță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru gușă: gușă substantiv verbal BEREGATĂ. GÎT. GÎTLE.J. GRUMAZ. JURUBIȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gușă: gúșă substantiv feminin, articulat gúșa, genitiv dativ articulat gúșii; plural guși Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gușă: gúșă substantiv feminin, articulat gúșa, genitiv dativ articulat gúșii; plural guși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'GUSA' GURÚRĂGURUSLĂUgurútGuruțăGÚȘĂGUȘA-GĂÍNIIGUȘA-PORUMBÉLULUIGUȘA-PORÚMBULUIgúșa-porúmbului/gúșa-porumbélului |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gușă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gușă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GÚȘĂ gușăi forme 1 la păsări Porțiune dilatată în formă de pungă a esofagului, în care stă hrana înainte de a trece în stomac. * gușăa-porumbelului sau porumbului a plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe-verzui și cu frunze negre, strălucitoare; b plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, dispuse în panicul, și cu fructe capsule. Gușă la reptile. Gușă la reptile. |
GRAMATICA cuvântului gușă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gușă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gușă poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE guşă? Vezi cuvântul guşă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul guşă?[ gu-şă ] Se pare că cuvântul guşă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL gușă Inţelegi mai uşor cuvântul gușă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Compus: gușa-porumbului sau porumbelului = nume dat mai multor plante erbacee din familia garoafei A rîde din gușă = a rîde afectat A vorbi din gușă = a vorbi gros, cu o tonalitate închisă; figurat a vorbi afectat Scoate tot din gușă = spune repede tot ce ai de spus Tehnică; în expresie Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi, în locul în care se comprimă materialul prin încălzire Compus: gușa-porumbului sau -porumbelului = a plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre Cucubalus baccifer; b plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă Silene cucubalus; c odolean A râde din gușă = a râde afectat, forțat A vorbi din gușă = a a vorbi gros; b a vorbi afectat În sintagma Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi Compus: gușa-porumbului sau -porumbelului = a plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre Cucubalus baccifer; b plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă Silene cucubalus; c odolean A râde din gușă = a râde afectat, forțat A vorbi din gușă = a a vorbi gros; b a vorbi afectat În sintagma Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi Medicina gușă exoftalmică = bazedov, boala lui Basedow Ornitologie gușă-roșie Erithacus rubecula rubecula = măcăleandru, regional pietruș, prigoare Botanică gușa-porumbelului = a Cucubalus baccifer regional plescaiță, gușa-porumbului; b Silene cucubalus regional bășicoasă, gușa-porumbului Medicina gușă endemică = distrofie endemică tireopată; gușă exoftalmică vezi boala lui Basedow Botanică gușa-porumbelului = a Cucubalus baccifer regional plescaiță, gușa-porumbului; b Silene cucubalus regional bășicoasă, gușa-porumbului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL gușă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul gușă are forma: guși
