 | as |
|
| Greşeală [ gre-şea-lă ] VEZI SINONIME PENTRU greşeală PE ESINONIME.COM definiția cuvântului greseala în mai multe dicționareDefinițiile pentru greseala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GREȘEALĂ: GREȘEÁLĂ, greșeli, substantiv feminin 1. (Adesea în construcție cu verbul «a face») Abatere de la adevăr, de la normă, de la un principiu, de la ceea ce e drept sau bine ( vezi eroare); (concretizat) lucru făcut rău, cum nu trebuie (din nepricepere sau din neatenție). Greșeli de tipar. Greșeli de calcul. Greșeli de ortografie. ▭ Făcea mereu greșeli în construcția frazelor și era foarte nenorocit. SLAVICI, O. I 105. În toată sîmbăta să se procitească băieții și fetele, adecă să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învățat peste săptămînă, și cîte greșeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. Acel ce recunoaște că a făcut greșeli Arată că e astăzi mai înțelept ca ieri. BOLINTINEANU, O. 158. • Locuţiune adverbiala Fără greșeală = perfect, ireproșabil, fără defect. Multe buburuze sînt pe boltă. Toate numai aur, și argint... Toate strălucesc fără greșeală. BENIUC, vezi 66. 2. Faptă, de obicei neintenționată, care atrage după sine o neplăcere, un rău pentru cel ce a făcut-o sau pentru altcineva. Nu-mi puteam închipui că ai să pați și să suferi atîtea după urma unei glume; dar fiindcă eu am făcut greșeala, tot eu trebuie s-o îndreptez. CARAGIALE, O. III 83. Vină, zău, și-mi iartă Greșeala mea toată, Cît este de mare Și grea de iertare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 503. • Locuţiune adverbiala Din greșeală = (în opoziție cu dinadins sau înadins) din nebăgare de seamă, fără voie, involuntar. Sar o dată voinicește de pe-un mal nalt în știoalnă, din greșeală, drept cu fața-n jos. CREANGĂ, A. 61. – pluralși: (învechit) greșale (NEGRUZZl, S. I 9), greșele (ȘEZ. IX 151); gen. singular și: (învechit) greșalei (NEGRUZZI, S. I 143). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GREȘEALĂ: GREȘEÁLĂ, greșeli, substantiv feminin Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concret) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. • Locuţiune adverbiala Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + sufix -eală. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GREȘEALĂ: GREȘEÁLĂ, greșeli, substantiv feminin Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concret) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. • Locuţiune adverbiala Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + sufix -eală. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GREȘEALĂ: GREȘEALĂ s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, păcat, vină, vinovăție, (livresc) eres, (rar) prihană, (învechit și regional) teahnă, (regional) greș, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (figurat) rătăcire, (învechit figurat) rătăceală. (A comis o greseala de mică importanță.) 2. ispită, păcat. (A căzut în greseala.) 3. eroare, incorectitudine, inexactitate. (O greseala de calcul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GREȘEALĂ: GREȘEÁLĂ gresealaéli forme Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; eroare. gresealaeli în vorbire. greseala de tipar. • Din greseala din neatenție; din întâmplare. [G.-D. greșelii] /a greși + sufix gresealaeală Forme diferite ale cuvantului greseala: gresealaéli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru greșeală: greșeală substantiv verbal CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GREȘEALĂ: GREȘEÁLĂ s. 1. vezi vină. 2. vezi păcat. 3. eroare, incorectitudine, inexactitate. (O greseala de calcul.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru greșeală: greșeálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat greșélii; plural greșéli Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru greșeală: greșeálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat greșélii; plural greșéli Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Greșeală: Greșeală ≠ corectitudine Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'GRESEALA' GRESÁJgreșalăGRESÁREGRESÁTGreșealăgreșélnicgreșelnicíegreșéscGREȘÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Greșeală Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului greșeală dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A comis o greșeală de mică importanță. A căzut în greșeală. O greșeală de calcul. GREȘEÁLĂ greșealăéli forme Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; eroare. Greșealăeli în vorbire. Greșeală de tipar. • Din greșeală din neatenție; din întâmplare. Greșelii] /a greși + sufix greșealăeală. O greșeală de calcul. |
GRAMATICA cuvântului Greșeală? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului greșeală. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Greșeală poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE greşeală? Vezi cuvântul greşeală desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul greşeală?[ gre-şea-lă ] Se pare că cuvântul greşeală are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Greșeală Inţelegi mai uşor cuvântul greșeală dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Fără greșeală = perfect, ireproșabil, fără defect Locuţiune adverbiala Din greșeală = în opoziție cu dinadins sau înadins din nebăgare de seamă, fără voie, involuntar Locuţiune adverbiala Fără greșeală = perfect Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat Locuţiune adverbiala Fără greșeală = perfect Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Greșeală |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: frag de-câmp?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul greșeală are forma: greșéli
