 | as |
|
| Oriental [ o-ri-en-tal ] VEZI SINONIME PENTRU oriental PE ESINONIME.COM definiția cuvântului greco oriental în mai multe dicționareDefinițiile pentru greco oriental din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORIENTAL: ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adjectiv Care aparține orientului; propriu, caracteristic orientului; din sau de la răsărit, (în special din țările Asiei, apropiate de Europa); răsăritean; (prin restricție) turcesc. Fumegare subțire de miresme orientale. VORNIC, P. 141. Mulți priveau cu mirare la chipul lui exotic de patriarh oriental. BART, E. 310. Toate darurile firei sînt în zona orientală. NEGRUZZI, S. II 130. • (Substantivat) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din orient; (prin restricție) în turcă Se așeză pe nisip, potrivindu-și dunga pantalonilor și încrucișînd picioarele ca orientalii. C. PETRESCU, Î. II 257. Forme diferite ale cuvantului oriental: oriental-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORIENTAL: ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și forme Persoană care face parte din populația unei țări din Orient sau este originară de acolo; p. restr. turc; (la plural ) popoarele din Orient. [ pronunție: -ri-en-] – Din latina orientalis, limba franceza oriental. Forme diferite ale cuvantului oriental: oriental-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORIENTAL: ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și forme Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Orient; p. restr. turc; (la plural ) popoarele din Orient. [ pronunție: -ri-en-] – Din latina orientalis, limba franceza oriental. Forme diferite ale cuvantului oriental: oriental-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oriental: *orientál, -ă adjectiv (latina orientalis). Răsăritean, estic, de la orient: longitudine orientală. Din Orient, din țările Orientuluĭ: popoarele orientale. Limbĭ orientale, limbĭ moarte saŭ viĭ din Asia. substantiv Locuitor din Orient. figurat Om tembel: măĭ, da oriental maĭ eștĭ! adverb Ca orientaliĭ: îmbrăcat oriental. Forme diferite ale cuvantului oriental: oriental-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIENTAL: ORIENTÁL1 orientală (orientali, orientale) 1) Care ține de Orient; propriu Orientului; răsăritean; estic. 2) Care se află în Orient; din Orient; răsăritean. 3) Care descinde din Orient; originar din Orient. [silabe -ri-en-] /<lat. orientalis, limba franceza oriental Forme diferite ale cuvantului oriental: orientală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIENTAL: ORIENTÁL2 orientali m. 1) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări sau a unei regiuni din Orient. 2) la plural Popoare din Orient. Cultura orientalilor. [silabe -ri-en-] /<lat. orientalis, limba franceza oriental Forme diferite ale cuvantului oriental: orientali Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIENTAL: ORIENTÁL, -Ă adjectiv Care aparține Orientului, propriu Orientului; răsăritean. // substantiv masculin și forme Locuitor al unei țări din Orient; (p. restr.) în turcă [conform limba franceza oriental, latina orientalis]. Forme diferite ale cuvantului oriental: oriental-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIENTAL: ORIENTÁL, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin forme (locuitor) al unei țări din Orient; răsăritean, estic. II. adjectiv caracteristic Orientului. (< limba franceza oriental, latina orientalis) Forme diferite ale cuvantului oriental: oriental-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oriental: oriental a. care e înspre orient, ce ține de orient. ║ m. plural orientali, popoarele din Azia cele mai învecinate cu noi: Turci, Persani, Arabi. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIENTAL: ORIENTAL adjectiv estic, răsăritean, (învechit) ostic, răsăritenesc. (Regiunea oriental a Carpaților.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oriental: orientál (-ri-en-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural orientáli; adjectiv feminin, substantiv feminin orientálă, plural orientále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oriental: orientál adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe -ri-en-), plural orientáli; forme singular orientálă, plural orientále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Oriental: Oriental ≠ apusean, occidental Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'GRECO ORIENTAL' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ORIENTAL Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oriental dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORIENTÁL1 orientală orientali, orientale 1 Care ține de Orient; propriu Orientului; răsăritean; estic. ORIENTÁL2 orientali m. Cultura orientalilor. Regiunea oriental a Carpaților. |
GRAMATICA cuvântului ORIENTAL? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oriental. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ORIENTAL poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE oriental? Vezi cuvântul oriental desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oriental?[ o-ri-en-tal ] Se pare că cuvântul oriental are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ORIENTAL |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: familial frige-linte substantiv masculin invariabil?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul oriental are forma: orientáli
La singular substantivul oriental are forma: orientálă
