 | as |
|
| Graţie [ gra-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU graţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului gratie în mai multe dicționareDefinițiile pentru gratie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRAȚIE: GRÁȚIE, grații, substantiv feminin 1. Drăgălășie, finețe, gingășie (mai ales în atitudine și în mișcări). Vigoare în loc de grație, demnitate în loc de frumusețe, strictă exactitate la reproducerea naturii omenești în loc de forme estetice ideale, iată calitățile ce caracterizează stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75. Și flacăra privirii Și grația zîmbirii În ochii ei se joacă, pe buze-i locuiesc. ALEXANDRESCU, M. 51. • (În mitologia romană) Cele trei grații = cele trei zeițe care erau personificarea frumuseții feminine. ♦ (La plural ; ieșit din uz) Farmece, nuri. Ce stranie schimbare în fața-i adorată Ce pînă mai ieri încă de grații strălucea! MACEDONSKI, O. I 248. Nu-i vina mea dacă m-au înzăstrat natura cu grații. ALECSANDRI, T. I 71. • Expresia: A face grații = (mai ales despre femei) a căuta să pară drăgălaș, fermecător; (depreciativ) a se strîmba, a face mofturi. Cucoana face grații în balconul ei știindu-se spionată. SADOVEANU, P. S. 165. 2. (Numai în expresie) A intra în grațiile cuiva = a cîștiga încrederea, favoarea, bunăvoința cuiva. 3. (Învechit) Iertare (de pedeapsă); grațiere. Împăratul... mi-a zis: în zadar plîngi, ce-am hotărît – trebuie să se împlinească... dară, de ai verb reflexiv:ea o poftă, spune, numai grație nu cere – așa zise. – Nu cer grație, am răspuns împăratului. RETEGANUL, P. V 84. 4. (Cu valoare de prepoziție; construit cu dativul) Datorită, mulțumită. Grație străduinței depuse și-a atins scopul. ▭ Grație ei i-a revenit inspirația poetică. REBREANU, R. I 209. 5. (Învechit și arhaizant; numai în expresie) Anul de grație – fiecare din anii erei creștine. Anul de grație 1830. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRATIE: GRÁTIE, gratii, substantiv feminin (Mai ales la plural ) Vergea de fier sau de lemn, de obicei încrucișată cu altele, care se pune mai ales în fața geamurilor unei ferestre sau în fața unei uși. Harun-al-Rașid trecuse repede la altă ferestruică cu gratii, de unde se vedea în sala tronului. CARAGIALE, P. 136. Casa cea de aramă... era acum toată numai un sloi de gheață, și nu se mai cunoștea pe dinafară nici ușă, nici ușori, nici gratii, nici obloane la ferești. CREANGĂ, P. 255. După gratii de fereastră o copilă el zări. EMINESCU, O. I 144. • (La închisori) Peste un sfert de ceas, avea să fie după gratii tari și bine păzite de puștile gardienilor. POPA, vezi 118. Gruie zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare, Și prin gratii lung privește. ALECSANDRI, P. P. 145. • Gratie de matcă = gratie de tablă, cu orificii, care desparte cuibul unui stup de magazia de recoltă, spre a împiedica regina să pătrundă și să depună ouăle acolo. • figurat Nu pot să uit... Patul acela fără saltele, Care-mi săpa gratii pe spate. JEBELEANU, C. 14. Și vinul gălbui așa sclipea de frumos din paharul străveziu, printre gratia fină de alabastru însuflețit a degetelor sale! HOGAȘ, M. N. 38. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRAȚIE: GRÁȚIE, grații, substantiv feminin 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. • (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. • Expresia: (peiorativ) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. • Expresia: A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). • Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din latina gratia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRAȚIE: GRÁȚIE, grații, substantiv feminin 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. • (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. • Expresia: (peiorativ) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. • Expresia: A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ (termen bisericesc) Dar acordat de Dumnezeu omului pentru mântuirea lui; har. • Anul de grație..., formulă emfatică pentru indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din latina gratia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GRAȚIE: GRÁȚIE I. substantiv feminin 1. drăgălășenie, gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări). • (la plural) atitudini, cuvinte drăgălașe. • bunăvoință, favoare. ♦ a intra în gratie ile cuiva = a obține bunăvoința cuiva. 2. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui. ♦ stare de gratie = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică. 3. lovitură de gratie = lovitură care aduce sfârșitul, moartea. 4. (mitologie) fiecare dintre cele trei zeități care personificau grația și frumusețea feminină. II. prepoziție cu ajutorul, datorită. (< latina gratia, italiana grazia, /II/ limba franceza grâce à) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru grație: *gráție forme (latina gratia, despre gratus, plăcut). Farmec, frumuseță: a avea grație în vorbă. Favoare gratuită: a intra în teatru pin grația directoruluĭ. Ĭertare de pedeapsă acordată de capu statuluĭ: a acorda grație unuĭ condamnat. Har, dar divin acordat omuluĭ pentru salvarea luĭ. Milă, milostivire, favoare divină: a fi rege pin grația luĭ Dumnezeŭ și voința națională. plural mitologie Cele treĭ zeițe care o însoțeaŭ pe Venerea[1] și care personificaŭ ceĭa ce e maĭ seducător în frumuseță. A fi în grațiile cuĭva, a-ĭ plăcea. adverb Mulțămind, pin grația (ajutoru) cuĭva: am scăpat grație luĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru gratie: grátie (grátii), substantiv feminin – 1. Zăbrea, bară de metalurgie – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grilă. grătar. – 4. (învechit) Grătar (de prăjit carne). – 5. Spalier. – 6. Rețea. latina popular *gratis în loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Pușcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), conform italiana grata, de unde limba sârbă grata (Miklosich, Fremdw., 90). – derivat grătar, substantiv neutru (obiect din vergele metalice pentru prăjit carnea), cu sufix -ar (din latina *gratālis, după Pușcariu 727 și DAR; din latina *gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din limba română provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408). Forme diferite ale cuvantului gratie: grátii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GRAȚIE: GRÁȚIE gratiei forme 1) Finețe și ușurință în mișcări, forme, atitudini. 2): Cele trei gratiei cele trei zeițe considerate drept întruchipare a feminității și gingășiei. * A face gratiei a) a căuta să pară atrăgător; b) a face mofturi. 3) Bunăvoință cu care este tratat cineva. * Lovitură de gratie a) acțiune care încununează cu succes o luptă; b) argument suprem. A intra în gratiea (sau gratieile) cuiva a câștiga bunăvoința cuiva. 4) (cu valoare de prepoziție) Mulțumită (cuiva sau a ceva); datorită. [G.-D. grației; silabe -ți-e] /<lat. gratia Forme diferite ale cuvantului gratie: gratiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GRAȚIE: GRÁȚIE substantiv feminin 1. Gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări). ♦ (La plural ) Atitudini, cuvinte drăgălașe; drăgălășenii, farmece. • A intra în grațiile cuiva = a obține bunăvoința cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mântui. 3. Fiecare dintre cele trei zeități feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria și frumusețea în mitologia greco-latină. // prepoziție Cu ajutorul, datorită, mulțumită. [Gen. -iei. / < latina gratia, conform italiana grazia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GRAȚIE: GRAȚIE substantiv, prepoziție 1. substantiv drăgălășenie, farmec, (livresc) șarm. (Are o gratie înnăscută.) 2. substantiv delicatețe, finețe, gingășie, suavitate. (Gesturi pline de gratie.) 3. substantiv (termen bisericesc) dar, favoare, har, (învechit) măiestrie. (gratie divină.) 4. substantiv (termen bisericesc) ajutor, har, îndurare, milă, milostivire, (învechit și popular) milostenie, (învechit) milcuire, milosîrdie, miloste, milostivenie, milostivnicie. (gratie divină s-a aplecat asupra lui.) 5. prepoziție datorită, mulțumită, (învechit) slavă. (gratie lui a izbutit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru grație: gráție (gráții), substantiv feminin – Drăgălășenie, finețe, gingășie. latina gratia (secolul XIX). – derivat gratis, adverb, din limba franceza gratis, latina gratis; gratifica, verb, din latina gratificare; gratificați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza ; gratitudine, substantiv feminin, din latina; gratuit, adjectiv, din limba franceza ; gratuitate, substantiv feminin, din latina; gratula, verb (Transilvania, a felicita), din latina, conform germana gratulieren; gratulați(un)e, substantiv feminin, din latina; disgrație, substantiv feminin, din limba franceza disgrîce; disgrația, verb, din latina Forme diferite ale cuvantului gratie: gráții Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gratie: grátie forme, plural gratiĭ (despre latina grâtes și crâtis, italiana grata, spaniolă grada, pg. grade; dim. graticula, italiana gratiglia, vfr. graille, nfr. grille. despre limba română vine rut. gráta. vezi grilaj). Vargă saŭ drug de metal orĭ de lemn (zăbrele) care, împreună cu altele, opresc să treacă lucrurile marĭ: cușca și leasa se compune din gratiĭ, un gard făcut din gratiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRATIE: GRÁTIE, gratii, substantiv feminin Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – latina *gratis (= cratis). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRATIE: GRÁTIE, gratii, substantiv feminin Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – latina *gratis (= cratis). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GRATIE: GRÁTIE gratiei substantiv feminin (la uși sau la ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă) formând împreună un baraj protector; zăbrea. /<lat. gratis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gratie: gratie forme plural 1. vergele de fier sau de lemn încrucișate servind de îngrădire; 2. targă sau alt lucru împletit. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou GRATIS = clasic CRATIS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru grație: gráție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat gráția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat gráției; plural gráții, articulat gráțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gratie: grátie substantiv feminin (silabe -ti-e), articulat grátia (silabe -ti-a), genitiv dativ articulat grátiei; plural grátii, articulat grátiile (silabe -ti-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru grație: gráție2 (-ți-e) substantiv feminin, articulat gráția (-ți-a), genitiv dativ articulat gráției; plural gráții, articulat gráțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gratie: grátie (-ti-e) substantiv feminin, articulat grátia (-ti-a), genitiv dativ articulat grátiei; plural grátii, articulat grátiile (-ti-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GRATIE: GRÁTIE substantiv zăbrea, (popular) ostreț, (Transilvania) roștei. (Fereastră cu gratieii.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GRATIE: GRATIE substantiv zăbrea, (popular) ostreț, (Transilvania) roștei. (Fereastră cu gratieii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GRAȚIE: GRÁȚIE substantiv verbal favoare, grațiere, protecție. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru grație: grație substantiv verbal FAVOARE. GRAȚIERE. PROTECȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GRATIE: GRÁTIE substantiv verbal spetează. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru gratie: gratie substantiv verbal SPETEAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Grație: Grație ≠ dizgrație Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru grație: gráție1 (-ți-e) prepoziție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru grație: gráție prepoziție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'GRATIE' GRAȚIANGrătianaGrațianiGrațiatGrațieGrațieregrațiézgratifiántgratífic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL grație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului grație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GRÁȚIE grației forme 1 Finețe și ușurință în mișcări, forme, atitudini. 2: Cele trei grației cele trei zeițe considerate drept întruchipare a feminității și gingășiei. * A face grației a a căuta să pară atrăgător; b a face mofturi. * Lovitură de grație a acțiune care încununează cu succes o luptă; b argument suprem. A intra în grațiea sau grațieile cuiva a câștiga bunăvoința cuiva. Are o grație înnăscută. Gesturi pline de grație. Grație divină. Grație divină s-a aplecat asupra lui. Grație lui a izbutit. Grație a mersului ei. Grație divină. GRÁTIE grației substantiv feminin la uși sau la ferestre Vergea de fier care se fixează în toc sau într-o ramă formând împreună un baraj protector; zăbrea. Fereastră cu grațieii. Fereastră cu grațieii. |
GRAMATICA cuvântului grație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului grație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul grație poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE graţie? Vezi cuvântul graţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul graţie?[ gra-ţi-e ] Se pare că cuvântul graţie are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL grație Inţelegi mai uşor cuvântul grație dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe În mitologia romană Cele trei grații = cele trei zeițe care erau personificarea frumuseții feminine A face grații = mai ales despre femei a căuta să pară drăgălaș, fermecător; depreciativ a se strîmba, a face mofturi Numai în expresie A intra în grațiile cuiva = a cîștiga încrederea, favoarea, bunăvoința cuiva Gratie de matcă = gratie de tablă, cu orificii, care desparte cuibul unui stup de magazia de recoltă, spre a împiedica regina să pătrundă și să depună ouăle acolo În mitologia romană Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine peiorativ A face grații = a a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva În mitologia romană Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine peiorativ A face grații = a a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva ♦ a intra în gratie ile cuiva = a obține bunăvoința cuiva ♦ stare de gratie = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică Lovitură de gratie = lovitură care aduce sfârșitul, moartea A intra în grațiile cuiva = a obține bunăvoința cuiva Latina in limbaj vulgar sau argou / jargou GRATIS = clasic CRATIS |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL grație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea mână grea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul grație are forma: gráții
