eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție gram forta


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Forţă [ for-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU forţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului gram forta în mai multe dicționare

Definițiile pentru gram forta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a forța
Verbul: a forța (forma la infinitiv)
A forța conjugat la timpul prezent:
  • eu forțez
  • tu forțezi
  • el ea forțează
  • noi forțăm
  • voi forțați
  • ei ele forțează
VEZI VERBUL a forța CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FÓRȚĂ:
FÓRȚĂ, forțe, substantiv feminin

I.

1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a face acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare. Forța brațelor.
       • (Franțuzism) Tur de forță = acțiune greu de realizat, care cere multă putere fizică sau energie morală și abilitate.

2. Tărie, putere. Marele Război pentru Apărarea Patriei a demonstrat uriașa forță vitală a Statului sovietic multinațional. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2544. Știința lui [Anatole] France este o mînă de considerații, de apropieri, de comparații, care dau o mai mare forță creației sale. IBRĂILEANU, S.280.
♦ Energie (morală). Patriotismul socialist și internaționalismul proletar... stau la baza forței morale de nemăsurat a Armatei Sovietice. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1973.
♦ Aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva. Forță mobilizatoare. ▭ Moscova către care se îndreaptă privirile întregii lumi progresiste, este un exemplu viu al uriașei forțe creatoare de valori materiale și spirituale a oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898.
       • locuțiune adjectiv De forță = foarte capabil. Șahist de forță.

3. Element dinamic înzestrat cu putere și energie, care acționează puternic într-un anumit domeniu de activitate; factor social și politic activ; clasă, strat social, grup, organizație politică sau individ care se manifestă ca un element social și politic activ. Partidul nostru, deși silit să lupte în condiții de adîncă ilegalitate datorită regimurilor reacționare din trecut, a fost totdeauna principala forță care a combătut aceste regimuri și politica lor șovină reacționară față de naționalitățile conlocuitoare. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 94.

4. (Mai ales la plural , de obicei urmat de determinarea «armată» sau de alte determinări arătînd felul) Armată, unități militare. Forțe aeriene și navale. ▭ Serviciul militar în rîndurile forțelor armate ale Republicii Populare Romîne este o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 42. Probabil că nu înțelegem bine jocul forțelor. După înaintările fulgerătoare, retrageri strategice. SADOVEANU, M. C. 90. Cîștigă războiul armata care a angajat mai puține din forțele ei în bătălie. CAMIL PETRESCU, U. N. 346.

5. (economie poloneză; mai ales în expresie) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale, datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale. Valoarea forței de muncă, în orînduirea capitalistă, determină timpul de muncă necesar pentru reproducerea valorii ei. Forțe de producție = latură a modului de producție constituită din uneltele de producție, cu ajutorul cărora se produc bunurile materiale, și din oamenii care pun în mișcare uneltele de producție și produc bunuri materiale datorită unei anumite experiențe și unei deprinderi de a munci. Forțele de producție sînt forțele cele mai mobile și mai revoluționare ale producției. STALIN, PROBL. economie 63.

II.

1. Energie existentă în natură. Oamenii sovietici ne învață că forțele naturii pot fi stăpînite și puse în slujba cauzei comunismului și a păcii. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 343.
♦ (fizică) Acțiune care,exercitată singură de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea, în special acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune.

2. (fizică, învechit) Energie.
       • Forță motoare = energie folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor.

III. Putere de constrîngere, violență. A întrebuința forța.
       • (Mai ales în locuţiune adverbiala) Cu forța =în mod forțat, cu sila. O astfel de soră ar fi trebuit... să fi rămas sau s-o fi luat pe Eleonora cu ea, chiar și cu forța. DUMITRIU, B. forme 115. Prin forța împrejurărilor = constrîns de motive obiective.
       • (Caz de) forță majoră = situație în care cineva nu poate proceda așa cum ar verb reflexiv:ea, din cauza unor împrejurări mai puternice decît voința sa. Cămașă de forță vezi cămașă.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FÓRȚĂ transformă gram forta
   în alte unități de măsură
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FÓRȚĂ:
FÓRȚĂ substantiv feminin

1. putere fizică, tărie, vigoare.
♦ tur de forta = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; forta de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; forta de producție = categorie economică desemnând una din laturile modului de producție, care include mijloacele de producție și forța de muncă atrase în procesul de producție.
       • energie morală.
       • aptitudine, capacitate.

2. forta e armate = armată, unități militare.

3. energie, putere naturală, element al naturii.

4. (fizică) cauză care scoate, un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării.
♦ forta de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează.

5. putere de constrângere, violență.
♦ caz de forta majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină; prin forta a împrejurărilor = constrâns de împrejurări. (< limba franceza force, italiana forza)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

FORȚA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FORȚA:
FORȚA verb

1. a constrînge, a face, a obliga, a sili, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit și regional) a strînge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asuprl, a îndemna, a necesita, a pripi, a sllui, a strîmtora, (figurat) a presa. (L-a forta să vorbească.)

2. a constrînge, a nevoi, a obliga, s sili. (Este forta să...)

3. a constrînge, a obliga, a sili, a supune. (A fost forta ani întregi la un regim alimentar sever.)

4. a condamna, a constrînge, a obliga, a sili, (popular) a osîndi. (M-a forta la inactivitate.)

5. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (popular) a se sîrgui, (regional) a se verpeli, (Moldova) a se strădănui, (învechit) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (figurat) a se sfărîma. (Se forta să rezolve problema.)

6. a se opinti, a se sforța, (Transilvania) a se tecărui. (S-a forta să ridice bolovanul.)

7. a sili. (Nu forta piciorul.)

8. a sparge, a strica, a viola, (învechit) a silnici. (A forta încuietoarea ușii.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FORȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FORȚA:
FORȚÁ, forțez, verb

I. tranzitiv l. A determina cu forța (pe cineva la ceva); a sili, a constrînge, a obliga. L-a forțat să-și recunoască vina.
♦ reflexiv A se sili, a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. S-a forțat să zîmbească.

2. A mînui (în special un mecanism, o închizătoare) cu violență (din neatenție și nepricepere sau cu scopul de a deteriora, a sfărîma, a sparge). Forțează trunchiul cu un drug lung de fier. vezi limba română iunie 1953, 113. Văd că forțezi arcurile camionului, il încarci la limită. DUMITRIU, N. 268.
       • Expresia: A forța ușa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva). Vă rog să mă iertați... Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. vezi 145. A forța (cuiva) mîna = a sili (pe cineva) să facă (ceva). Nu verb reflexiv:ea totuși să se spună că ar fi forțat mîna cucoanei. REBREANU, R. II 51. A forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva), a merge prea departe cu insistențele sau cu reproșurile (riscînd prin aceasta un eșec).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FORȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FORȚĂ:
FORȚĂ s.

1. (fizică) (învechit) putere, putință.

2. dinamism, energie. impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livresc) potență, (popular) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (regional) mau, vînj, vlastă, (Muntenia, Olt. și Banat) snagă, (învechit) sforță, tărime, virtute, vlavie, (figurat) sevă. (Dă dovadă de o forta inepuizabilă.)

3. capacitate, posibilitate, putere, putință, (învechit) puterință, puternicie. (forta de a face ceva.)

4. putere, strășnicie, tărie, vigoare. (Reclamă cu forta dreptatea.)

5. putere, (învechit) silă, silnicie. (forta oștilor noastre.)

6. amploare, intensitate, volum. (Are o voce de o forta impresionantă.)

7. intensitate, putere, tărie, (învechit) mărie, mărime. (forta vîntului; forta dragostei.)

8. (concret) autoritate, putere, somitate. (X este o adevărată forta în acest domeniu.)

9. constrîngere, silă, silnicie, violență, (livresc) servitute, (Banat) sălăbărie, (învechit) nevoie, potrivnicie, silință, silnicire, strînsoare, (figurat) presiune. (Bunuri obținute prin forta.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FÓRȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FÓRȚĂ:
FÓRȚĂ substantiv feminin

I.

1. Putere, tărie, vigoare.
       • Tur de forță = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; forță de producție = categorie economică, desemnând una din laturile modului de producție, cuprinzând totalitatea mijloacelor de producție și a forțelor de producție, privite în unitatea și în interacțiunea lor dialectică.
♦ Energie morală.
♦ Aptitudine, capacitate.

2. Forțe armate = armată, unități militare.

II. Energie, putere naturală, element al naturii.
♦ Cauză care scoate un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării.

III. Constrângere, violență.
       • (Caz de) forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină. [plural -țe. / < limba franceza force].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

forță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru forță:
fórță forme, plural e (în franceză force, italiana forza, mlat. fortia, despre fortis, robust, viteaz). Puterea de acțiune: forță fizică. Violență, silă, constrîngere: a ceda forțeĭ. Mijloace, putere militară, navală ș. a.: forța unuĭ stat, plebea nu respectă nimica decît forța. Putere de împingere: forța uneĭ mașinĭ. Energie, activitate, tărie: forța unuĭ venin. figurat Abilitate, talent: a fi de aceĭașĭ forță la joc. Căldură, vigoare: stil plin de forță. Energie morală, tărie de suflet: forță de caracter. plural Trupe armate, oamenĭ armațĭ: poliția-șĭ desfășurase forțele. Forță de inerție, rezistență pasivă. Forță majoră, violență a împrejurărilor (cum ar fi o ploaĭe care te-a împedicat să te ducĭ undeva). Tur de forță (în franceză tour de force), figură de forță,lucru care cere multă forță, maĭ ales fizică. De forță, forte: artist de forță. Cu forța, cu de-a sila, cu violență: a exclude pe cineva cu forța.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

FORȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FORȚA:
FORȚÁ, forțez, verb

I. tranzitiv

1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.
♦ reflexiv A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort.

2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge.
       • Expresia: A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera.
♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc.
♦ (termen militar) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.

– Din limba franceza forcer, italiana forzare.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FORȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FORȚA:
FORȚÁ, forțez, verb

I. tranzitiv

1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.
♦ reflexiv A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort.

2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le; a sfărâma, a sparge.
       • Expresia: A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera.
♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc.
♦ (termen militar) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.

– Din limba franceza forcer, italiana forzare.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÓRȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FÓRȚĂ:
FÓRȚĂ fortae forme

1) Capacitate a ființelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual.

2) Ansamblu de capacități fizice sau morale.

3) Persoană înzestrată cu multă energie și putere; autoritate.

4) Grup politic sau social care are o influență deosebită asupra maselor.
       • fortae armate (sau militare) armată.

5) Capacitate de rezistență.

6) Intensitate de acțiune. fortaa vântului.

7) Putere de constrângere. A recurge la forta.

8) Caracter irezistibil. fortaa obișnuinței.

9) fizică tehnic Cauză care poate modifica starea de repaus sau de mișcare a unui corp. [G.-D. forței] /<fr. force, latina fortia
Forme diferite ale cuvantului forta: fortae
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FORȚA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FORȚA:
FORȚÁ verb

I. trecut

1. A sili, a constrânge, a obliga (pe cineva la ceva).
♦ reflexiv A se sili, a se osteni, a se forța.

2. A sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță (cu un mecanism etc.).
       • A forța ușa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva); a forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva). [< italiana forzare, conform limba franceza forcer, latinat. fortiare].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

FORȚA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FORȚA:
FORȚÁ verb

1. vezi constrânge.

 2. vezi nevoi.

 3. vezi supune.

 4. a condamna, a constrânge, a obliga, a sili, (popular) a osândi. (M-a forta la inactivitate.)

5. vezi strădui.

 6. a încerca, a se sforța, a se sili, a se strădui. (Se forta să-i câștige bunăvoința.)

7. vezi opinti.

 8. a sili. (Nu forta piciorul!)

9. a sparge, a strica, a viola, (învechit) a silnici. (A forta încuietoarea ușii.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

forță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru forță:
forță forme

1. putere de acțiune: forță fizică;

2. energie morală: forță de caracter;

3. resurse militare sau navale ale unui popor: forță armată;

4. putere de a constrânge: a ceda forței; forță majoră, căreia nu se poate rezista, eveniment ce nu poate fi înlăturat și de care cineva nu e răspunzător;

5. cauză de mișcare: forța apei.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FORȚA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FORȚA:
FORȚÁ verb trecut

1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva).
♦ a forta cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a forta nota = a întrece măsura.

2. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță. (< limba franceza forcer, italiana forzare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

forța
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru forța:
forțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu forțéz, persoana a treia singular: el / ea și plural forțeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

forță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru forță:
fórță substantiv feminin. genitiv dativ articulat fórței; plural fórțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

forță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru forță:
fórță substantiv feminin, genitiv dativ articulat fórței; plural fórțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

forța
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru forța:
forțá (a forta) verb, indicativ prezent 3 forțeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Forță
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Forță:
Forță ≠ slăbiciune
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'GRAM FORTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Forță
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului forță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
L-a forță să vorbească.
Este forță să.
A fost forță ani întregi la un regim alimentar sever.
M-a forță la inactivitate.
Se forță să rezolve problema.
S-a forță să ridice bolovanul.
Nu forță piciorul.
A forță încuietoarea ușii.
Dă dovadă de o forță inepuizabilă.
Forță de a face ceva.
Reclamă cu forță dreptatea.
Forță oștilor noastre.
Are o voce de o forță impresionantă.
Forță vîntului; forță dragostei.
X este o adevărată forță în acest domeniu.
Bunuri obținute prin forță.
FÓRȚĂ forțăe forme 1 Capacitate a ființelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual.
       • forțăe armate sau militare armată.
Forțăa vântului.
A recurge la forță.
Forțăa obișnuinței.
Forță oștilor noastre.
Bunuri obținute prin forță.
M-a forță la inactivitate.
Se forță să-i câștige bunăvoința.
Nu forță piciorul! 9.
A forță încuietoarea ușii.
Forțá a forță verb, indicativ prezent 3 forțeáză.

GRAMATICA cuvântului Forță?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului forță.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Forță poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Forță sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul forța se conjugă: ei ele forțeáză
  • group icon La plural substantivul forță are forma: fórțe

CUM DESPART ÎN SILABE forţă?
Vezi cuvântul forţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul forţă?
[ for-ţă ]
Se pare că cuvântul forţă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Forță
Inţelegi mai uşor cuvântul forță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Franțuzism Tur de forță = acțiune greu de realizat, care cere multă putere fizică sau energie morală și abilitate
locuțiune adjectiv De forță = foarte capabil
Economie poloneză; mai ales în expresie Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale, datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale
Forțe de producție = latură a modului de producție constituită din uneltele de producție, cu ajutorul cărora se produc bunurile materiale, și din oamenii care pun în mișcare uneltele de producție și produc bunuri materiale datorită unei anumite experiențe și unei deprinderi de a munci
Forță motoare = energie folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor
Prin forța împrejurărilor = constrîns de motive obiective
Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate proceda așa cum ar verb reflexiv:ea, din cauza unor împrejurări mai puternice decît voința sa
♦ tur de gram forta = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; gram forta de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; gram forta de producție = categorie economică desemnând una din laturile modului de producție, care include mijloacele de producție și forța de muncă atrase în procesul de producție
Gram forta e armate = armată, unități militare
♦ gram forta de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează
♦ caz de gram forta majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină; prin gram forta a împrejurărilor = constrâns de împrejurări
A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva
A forța cuiva mîna = a sili pe cineva să facă ceva
A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva, a merge prea departe cu insistențele sau cu reproșurile riscînd prin aceasta un eșec
Tur de forță = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; forță de producție = categorie economică, desemnând una din laturile modului de producție, cuprinzând totalitatea mijloacelor de producție și a forțelor de producție, privite în unitatea și în interacțiunea lor dialectică
Forțe armate = armată, unități militare
Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină
A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva
A forța cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva
A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera
A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva
A forța cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva
A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera
Forță de muncă = mână de lucru
A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva; a forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva
♦ a gram forta cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a gram forta nota = a întrece măsura

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Forță

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Formulă empirică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
energie nucleară
a fi certat cu cineva; a fi în proces, a se judeca cu cineva
formulă obținută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic
lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app