eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție gonitor


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Gonitor [ go-ni-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU gonitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului gonitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru gonitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GONITÓR:
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, substantiv masculin și forme, adjectiv (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii).

– Goni + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului gonitor: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GONITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GONITÓR:
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, substantiv masculin și forme, adjectiv (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii).

– Goni + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului gonitor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

GONITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GONITÓR:
GONITÓR, gonitori, substantiv masculin Taur tînăr. De-aș avea eu atîția gonitori în ocol și d-ta atîția băieți... bine-ar mai fi de noi! CREANGĂ, P. 117.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

gonitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gonitor:
gonitór substantiv masculin, adjectiv masculin, plural gonitóri; forme singular și plural gonitoáre, genitiv dativ singular articulat gonitoárei
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

gonitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gonitor:
gonitór (popular) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural gonitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural gonitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

gonitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gonitor:
gonitor m.

1. cel ce gonește;

2. taur de doi ani: atâția gonitori în ocol Hristos
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

gonitor
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru gonitor:
gonitor, gonitori substantiv masculin (argoul lumii interlope)

1. subofițer de poliție.

2. sectorist.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

GONITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GONITÓR:
GONITÓR gonitori m. Taur tânăr (reproducător). /a goni + sufix gonitortor
Forme diferite ale cuvantului gonitor: gonitori
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

gonitor
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gonitor:
gonitór m. Care gonește. Taur tînăr.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

gonitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru gonitor:
gonitor substantiv verbal TAUR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române