eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție goni


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Goni [ go-ni ]
VEZI SINONIME PENTRU goni PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului goni în mai multe dicționare

Definițiile pentru goni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a goni
Verbul: a goni (forma la infinitiv)
A goni conjugat la timpul prezent:
  • eu gonesc
  • tu gonești
  • el ea gonește
  • noi gonim
  • voi goniți
  • ei ele gonesc
VEZI VERBUL a goni CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GONI:
GONÍ, gonesc, verb IV.

1. tranzitiv A lua la goană, a pune pe fugă; a fugări. Iată că un balaur... venea, măre, spre dînsa ca un vîrtej. Pasămite, el gonea o porumbiță. ISPIRESCU, L. 133. Cine gonește doi iepuri nu prinde nici unul. NEGRUZZI, S. I 248.
       • reflexiv reciproc. Păsările ciripeau, se goneau printre ramuri; era cald și lumină. DEMETRESCU, O. 144. Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93.
♦ figurat (Învechit) A voi să ajungi (ceva), a urmări (o țintă, un ideal). Dreptul meu, alta nu gonesc... Așa m-a învățat soțu-meu din urmă. ALECSANDRI, T. I 383. Idealul ce romînii goniră în organizația lor era egalitatea în drepturi și în stare. BĂLCESCU, O. II

15.
♦ (Despre gonaci sau despre cîini dresați pentru vînătoare) A alunga vînatul spre locul unde stau la pîndă vînătorii; a hăitui. Mergînd la vînătoare, au gonit o ciută sălbatică. CARAGIALE, O. III 89. Chiar pe această zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic, n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor, gonind prin pădure iepurile fricos...? ODOBESCU, S. III 41.

2. tranzitiv A alunga, a izgoni, a da afară. Numaidecît să mergi acolo, că nu iese din ea pînă nu l-ăi goni dumneata. CARAGIALE, O. III 48. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec. EMINESCU, O. I 116.
       • figurat Toată noaptea îl apăsase un gînd, pe care-l gonea mereu. DUMITRIU, vezi L. 39. A ta vorbire dulce mă deșteaptă Și gonește visul ce mă fermeca. BOLINTINEANU, O. 50. Dulcea mîngîiere Gonește-a mea durere. ALECSANDRI, T. I 187.

3. intranzitiv A alerga, a fugi. Lanțurile de trăgători se întoarseră, gonind spre întunericul pădurii. CAMILAR, N. I 51. Cobzarul gonea după vagoanele de tramvai. PAS, Z. I 199. Pinteni murgului că da... Și gonea, măre, gonea. TEODORESCU, P. P. 292.
       • (Despre vehicule) Două bărci de pescari cu pînzele umflate se întorceau gonind spre adăpost. BART, E. 233.

4. reflexiv și intranzitiv (Despre vite cornute) A se împreuna, a se împerechea.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

GONI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GONI:
GONI verb

1. a alerga, a fugi, (învechit și regional) a cure, (regional) a (se) încura, (Bucovina) a scopci. (Calul goni.)

2. a alerga, a fugări. (Îl goni prin toată curtea.)

3. a hăitui, a scorni, a stîrni, (popular) a zgorni. (goni vînatul din bîrlog.)

4. a alunga, a izgoni, a respinge, (învechit) a împinge. (Îl goni pe inamic.)

5. a alunga, a exila, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livresc) a relega, (învechit) a urgisi. (L-a goni din țară.)

6. a alunga, a depărta, a izgoni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (învechit și popular) a oropsi, (popular) a zgorni, (învechit și regional) a întiri, a mîna, a tăia, (regional) a țintiri, a zgoni, (Transilvania și Banat) a dudui, a gorgoni, (Transilvania) a păfuga, (prin Transilvania) a poteri, (prin Olt. și Banat) a sprînji, (Transilvania și Maramures) a țipa, (Banat și Transilvania) a zogorni, (învechit) a lepăda, a rășchira, (familial) a mătrăși, (familial figurat) a mătura. (L-a goni de la casa lui.)

7. a (se) împerechea, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (popular) a (se) cățeli, a (se) însoți, (regional) a (se) pui. (A goni vitele cornute mari.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

goni
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru goni:
goní (gonésc, gonít), verb

– A alunga, a izgoni. –

2. A urmări, a vîna, a hăitui. –

3. A vîna, a merge la vînătoare. –

4. A urmări, a sîcîi, a chinui. –

5. A fugi după cineva, a urmări în fugă, a căuta. –

6. A se grăbi. –

7. A se împreuna taurii cu vacile.

– Mr. agunescu, agunire. limba slavă (veche) goniti (Miklosich, Lexicon, 136; Cihac, II, 124; Conev 57), conform limba bulgară goniă, limba sârbă goniti. Se folosește și în formele derivat izgoni și prigoni. derivat goană, substantiv feminin (urmărire; vînătoare; împreunarea taurului cu vaca; alergare); gonitură, substantiv feminin (învechit, urmărire); gonaci, substantiv masculin (urmăritor; hăitaș; explorator; bidiviu; insectă, Hydrometra paludum); gonaș, substantiv masculin (Moldova, urmăritor); goniță, substantiv feminin (vacă în călduri; împreunarea taurului cu vaca; insectă, Grynus natator); gonițar, substantiv masculin (insectă, Hydrometra paludum); gonitor, substantiv masculin (urmăritor; taur; vacă în călduri; cîine de vînătoare; constelația Taurului; insectă, Hydrometra paludum); gonitorie, substantiv feminin (epoca împreunării taurilor cu vacile).
Forme diferite ale cuvantului goni: gonésc gonít

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

GONI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GONI:
GONÍ, gonesc, verb IV.

1. tranzitiv A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; specializare a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor.
       • reflexiv recipr. Păsările se goneau printre ramuri.
♦ figurat (învechit) A urmări (o țintă, un ideal).

2. tranzitiv A alunga, a izgoni.

3. intranzitiv A alerga, a fugi.

4. reflexiv și intranzitiv (Despre vitele cornute) A se împreuna (spre a se reproduce).

– Din limba slavă (veche) goniti.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

GONI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GONI:
GONÍ, gonesc, verb IV.

1. tranzitiv A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; specializare a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor.
       • reflexiv recipr. Păsările se goneau printre ramuri.
♦ figurat (învechit) A urmări (o țintă, un ideal).

2. tranzitiv A alunga, a izgoni.

3. intranzitiv A alerga, a fugi.

4. reflexiv și intranzitiv (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere.

– Din limba slavă (veche) goniti.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

goni
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru goni:
goní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele gonésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea goneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural goneáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

goni
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru goni:
goní (a goni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele gonésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea goneá; conjunctiv prezent 3 să goneáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'GONI'
GONGORÍSMgongoríst, -ăgongorízmGONGURÍGONÍgoniatíțigonídieGONÍDIIGONÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL goni
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului goni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Calul goni.
Îl goni prin toată curtea.
Goni vînatul din bîrlog.
Îl goni pe inamic.
L-a goni din țară.
L-a goni de la casa lui.
A goni vitele cornute mari.
Goní a goni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele gonésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea goneá; conjunctiv prezent 3 să goneáscă.

GRAMATICA cuvântului goni?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului goni.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul goni poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul goni sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE goni?
Vezi cuvântul goni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul goni?
[ go-ni ]
Se pare că cuvântul goni are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL goni

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: cristei-de-baltă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a întemnița
sistem de exploatare format din mai multe adăposturi pentru animale în care procesele de muncă hrănire, întreținere, muls, asigurarea condițiilor de microclimat sînt mecanizate sau automatizate
pasăre călătoare acvatică, cu aripi scurte, cu ciocul lung și ascuțit, cu penajul brun-măsliniu rallus aquaticus
drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatică
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app