 | as |
|
| Gît [ gît ] VEZI SINONIME PENTRU gît PE ESINONIME.COM definiția cuvântului git în mai multe dicționareDefinițiile pentru git din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GÎT: GÎT, gîturi, substantiv neutru 1. Partea corpului care unește capul cu trunchiul la om sau la animale. vezi grumaz. Irina și mama Paraschiva își lungesc gîturile pe după colțul gardului, ca să vadă cine vine. BUJOR, S. 80. Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui. CREANGĂ, P. 120. Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă; Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă. EMINESCU, O. I 92. • Expresia: A se arunca de gîtul cuiva = a îmbrățișa pe cineva cu bucurie; figurat a copleși pe cineva cu manifestări de dragoste. A (se) ține (sau a (se) lua) de gît (cu cineva) = a cuprinde cu brațul gîtul cuiva, a-și petrece brațul pe după gîtul cuiva; figurat a fi în mare prietenie (cu cineva), a face cărdășie (cu cineva). Sortașii mai veseli se țineau de gît cu fetele, cîntînd doine și chiuind de răsunau văile. BUJOR, S. 70. A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti... de cînd se luau de gît lupii cu mieii, de se sărutau. ISPIRESCU, L. 1. A-și rupe (sau a-și frînge) gîtul = a-si pierde viața, a muri într-un accident; figurat a-și pierde, a-și ruina situația prin întreprinderi nereușite. A strînge de gît (pe cineva) = a sugruma. A lua (sau a înhăța) de gît (pe cineva) = a pune mîna (pe cineva), a-l înșfăca. Mor cu tine de gît, se zice, ca amenințare, pentru a arăta cuiva hotărîrea de a lupta contra lui pînă la capăt. A-și pune gîtul (pentru ceva) = a pune prinsoare, a se prinde, a pune mîna în foc, a garanta că... Pui gîtu că e ceva. VLAHUȚĂ, la TDRG. (Familiar) A face gît = a avea pretenții, a opune rezistență, a face gălăgie. ♦ (La plural ; prin metonimie) Persoane curioase, lume interesată. Gîturi curioase din tribuna vecină se întindeau să audă. REBREANU, R. II 35. 2. Interiorul gîtului (1), cu toate organele lui. vezi gîtlej, beregată. Aș bea puțină apă, Florico, că tare mi s-a uscat gîtul. BUJOR, S. 26. Aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele acestea mai bine pe gît. CREANGĂ, P. 10. • (Metaforic) Adierea... răcoroasă se schimbă într-o răsuflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gîturile de văi largi ale munților învăpăiați. HOGAȘ, DR. 242. • Expresia: A da (o băutură) pe gît = a bea repede, pe nerăsuflate. Intra in circiumă... da pe gît o dușcă și iar ieșea, PAS, Z. I 146. Negoiță a dat țoiul repede pe gît. CARAGIALE, P. 93. A se sătura pînă-n gît = a fi tare dezgustat, a nu mai putea suporta o stare de lucruri sau o persoană. M-am săturat pînă-n gît de mucegaiul de babă. CREANGĂ, P. 122. A-i sta (sau a i se opri cuiva ceva) în gît = a nu putea înghiți; figurat a nu se putea împăca cu un gînd sau cu o situație, a nu-i plăcea (ceva). (Familiar) A potrivi din gît (pe cineva) = a-i da (cuiva) de băut cît verb reflexiv:ea el. Dacă știai să potrivești din gît pe moș Nichifor, apoi era cît se poate de șăgalnic. CREANGĂ, P. 108. A o lua în gît = a lua asupră-și o însărcinare, necruțînd nici un efort pentru reușita ei. ♦ Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate înghiți dintr-o dată. Înghițiră tuspatru cîte un gît zdravăn din băutura arzătoare. SADOVEANU, O. VI 31. Ipate... dă babei verb reflexiv:o cîteva gîturi de rachiu. CREANGĂ, P. 171. 3. Parte a unor anumite obiecte care prezintă o asemănare cu gîtul omului: a) partea strîmtă și lungă a unei sticle (sau a unor vase de sticlă), care se termină cu o gură. Gîtul retortei. ▭ Ferestrele crîșmelor... arătau covrigei uscați în gîturi de sticle cu băuturi colorate. SADOVEANU, B. 162. Sărăcia era iluminată de razele unei lumînări de seu, băgată în gîtul unui clondiri, ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41; b) prelungire a instrumentelor muzicale pe care sînt întinse coardele. Buruiană pleca urechea pe gîtul scripcei, ciupea cu unghea strunele pe rînd. HOGAȘ, DR. II 108; c) (rar) canalul coșului, pe care iese fumul. Fumul căminelor... se prăbușea îndărăt pe gîtul coșurilor. DELAVRANCEA, S. 182. • Gîtul puștii = partea superioară a patului de pușcă, de care se apucă de obicei arma. Prune cu gît = soi de prune, alungite la unul din capete. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GÎT: GÎT s. 1. (anatomie) grumaz, (popular) junghetură, (regional și fam.) gușă, (regional) gîtlan. 2. dușcă, gură, înghițitură, sorbitură, (Transilvania) scopot. (Trage un git de vin.) 3. (regional) bucea, burlui. (git la pîlnie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru GÎT: GÎT substantiv 1. Gîta forme (16 A III 443). 2. Gîtea (ib. 13, 28); – ard. (DR II 697). 3. conform Găte, -a (ib.). 4. Gîtan act. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru gît: gît substantiv verbal MĂSEA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'GIT' gisisgisméntGÎ́ȘTERgistruíGÎTgî́țăGITÁN, -ĂGITÁNĂGÎTÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gît Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gît dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Trage un gît de vin. Gît la pîlnie. |
GRAMATICA cuvântului gît? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gît. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gît poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE gît? Vezi cuvântul gît desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gît?[ gît ] Se pare că cuvântul gît are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL gît Inţelegi mai uşor cuvântul gît dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A se arunca de gîtul cuiva = a îmbrățișa pe cineva cu bucurie; figurat a copleși pe cineva cu manifestări de dragoste A se ține sau a se lua de gît cu cineva = a cuprinde cu brațul gîtul cuiva, a-și petrece brațul pe după gîtul cuiva; figurat a fi în mare prietenie cu cineva, a face cărdășie cu cineva A-și rupe sau a-și frînge gîtul = a-si pierde viața, a muri într-un accident; figurat a-și pierde, a-și ruina situația prin întreprinderi nereușite A strînge de gît pe cineva = a sugruma A lua sau a înhăța de gît pe cineva = a pune mîna pe cineva, a-l înșfăca A-și pune gîtul pentru ceva = a pune prinsoare, a se prinde, a pune mîna în foc, a garanta că Familiar A face gît = a avea pretenții, a opune rezistență, a face gălăgie A da o băutură pe gît = a bea repede, pe nerăsuflate A se sătura pînă-n gît = a fi tare dezgustat, a nu mai putea suporta o stare de lucruri sau o persoană A-i sta sau a i se opri cuiva ceva în gît = a nu putea înghiți; figurat a nu se putea împăca cu un gînd sau cu o situație, a nu-i plăcea ceva Familiar A potrivi din gît pe cineva = a-i da cuiva de băut cît verb reflexiv:ea el A o lua în gît = a lua asupră-și o însărcinare, necruțînd nici un efort pentru reușita ei Gîtul puștii = partea superioară a patului de pușcă, de care se apucă de obicei arma Prune cu gît = soi de prune, alungite la unul din capete |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi slobod la gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
