 | as |
|
| Gînditor [ gîn-di-tor ] VEZI SINONIME PENTRU gînditor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ginditor în mai multe dicționareDefinițiile pentru ginditor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GÎNDITÓR: GÎNDITÓR2, -OÁRE, ginditori, -oare, adjectiv Dus pe gînduri, îngîndurat; absorbit, preocupat. Intrînd în divan, cercetă furiș cu ochii pe domn și-l văzu mai obosit și mai gînditor ca de obicei. SADOVEANU, Z. C. 106. El vine trist și gînditor Și palid e la față. EMINESCU, O. I 172. Dar tu, femeie tinără, De ce stai gînditoare? BOLINTINEANU, O. 26. • figurat Iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, Gînditoare ca o frunte de poet. COȘBUC, P. I 48. Gînditoare și tăcută luna-n cale-i se oprește. ALECSANDRI, P. A. 126. Forme diferite ale cuvantului ginditor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GÎNDITÓR: GÎNDITÓR1, ginditori, substantiv masculin Persoană care cugetă, reflectează, gîndește la problemele vieții și care se străduiește să descopere legile naturii și ale societății. Atent, gînditorul privește la ceas: Grozav trece noaptea de iute! DEȘLIU, M. 70. Calm și siguranță, liniște și adîncime sufletească, fire de gînditor – acestea-ți spuneau ochii mari, despre dînsul. MIHALE, O. 153. Caragiale a fost un profund gînditor și profund sentimental. SADOVEANU, E. 143. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GÎNDITOR: GÎNDITOR substantiv, adjectiv 1. substantiv cugetător, filozof, (învechit) cugetăreț. (Un mare ginditor materialist.) 2. substantiv filozof, înțelept. (Cei șapte ginditor ai lumil antice.) 3. adjectiv cugetător, meditativ, reflexiv, (învechit) meditator, (glumeț și ironic) pansiv. (Un tip ginditor.) 4. adjectiv îngîndurat, preocupat. (O figură ginditor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gînditor: gînditór, -oáre adjectiv Cugetător, care se gîndește: filosofiĭ îs gînditorĭ. Îngîndurat. A rămînea gînditor, a cădea pe gîndurĭ. Forme diferite ale cuvantului ginditor: -oáre duhóln Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'GINDITOR' gîndéscGÎNDÍgîndíreGÎNDÍTgînditórGINEGîn/eaginealăGINECÉU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gînditor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gînditor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un mare gînditor materialist. Cei șapte gînditor ai lumil antice. Un tip gînditor. O figură gînditor. |
GRAMATICA cuvântului gînditor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gînditor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gînditor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE gînditor? Vezi cuvântul gînditor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gînditor?[ gîn-di-tor ] Se pare că cuvântul gînditor are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tumoare malignă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
