 | as |
|
| Geniu [ ge-niu ] VEZI SINONIME PENTRU geniu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului geniu în mai multe dicționareDefinițiile pentru geniu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GENIU: GÉNIU, genii, substantiv neutru I. 1. Capacitate creatoare extraordinară, talent creator excepțional; persoană înzestrată cu astfel de talent. O cultură superioară nu se creează fără sprijinul unei politici juste, căci într-un climat vitreg geniile nu rodesc. CAMIL PETRESCU, O. I 312. Grație geniului cîtorva scriitori de geniu... literatura romantică nu ajunse decadentă. IONESCU-rion, C. 108. Geniul e lanțul ce trage lumea spre propășire. ODOBESCU, S. I 242. • locuțiune adjectiv De geniu = genial. Dar [Eminescu] nu era în adevăr un om de geniu? – Nu mai încape vorbă. CARAGIALE, O. III 240. 2. Fire, natură, caracter specific. Din rezolvarea greșită a acestei probleme, putea să rezulte... o limbă schimonosită și neconformă cu geniul limbii romînești. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 21. II. (mitol.; astăzi, în credințe mistice și în stilul poetic) Spirit protector despre care se pretindea că ar însoți pe om în decursul întregii sale vieți și i-ar conduce acțiunile și gîndurile; spirit (bun sau rău), duh. E-atîta neclintire, pe drumu-acesta gol...Ca-n țara adormită, de-un mileniu, De suflul blestemat al unui geniu. CAMIL PETRESCU, vezi 69. În a nopții liniștire o divină melodie Ca suflarea unui geniu printre frunzi alin adie. ALECSANDRI, P. A. 126. Cînd se pune la piano, pare că geniul muzicii o insuflă. NEGRUZZI. S. I 75. III. (termen militar; cu sens colectiv) Trupe specializate pentru executare de lucrări de fortificații, drumuri, poduri etc. – Pronunțat: -niu. - plural și: geniuri (MACEDONSKI, O. IV 78, KOGĂLNICEANU, S. 216, BĂLCESCU, O. I 24). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru geniu: geniu m. 1. mitologie ființa divină care prezida la nașterea fiecărui om și priveghia asupra-i în tot cursul vieții; 2. înger tutelar: geniul României; 3. figurat persoană care exercită asupra alteia o influență bună sau rea; 4. gradul cel mai înalt al aptitudinilor umane, talent cu totul extraordinar: geniul lui Eminescu; 5. caracter propriu și distinctiv: geniul unui popor, geniul unei limbi; 6. arta de a construi, de a ataca și de a apăra cetățile tari; 7. corp de soldați însărcinat cu aceasta: geniul militar, destinat a da armatei ingineri și lucrători pentru apărare și asediu, coprinde 21 batalioane de pioneri, 1 regiment de pontonieri, 2 regimente de drum de fier, 1 regiment de specialități și 5 grupuri de aerostațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GENIU: GÉNIU, genii, substantiv neutru I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. • locuțiune adjectiv De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din latina genius, limba franceza génie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GENIU: GÉNIU, genii, substantiv neutru I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. • locuțiune adjectiv De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din latina genius, limba franceza génie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GENIU: GÉNIU substantiv neutru I. 1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată. 2. caracter specific. II. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc. (< latina genius, limba franceza génie) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GENIU: GÉNIU1 geniui m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care oferă unei persoane calități creatoare deosebite. * De geniu genial. 2) Persoană care posedă asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trăsături distinctive care formează esența unui lucru sau a unei ființe. geniuul creației populare. 4) termen militar: Trupe de geniu trupe specializate în executarea unor lucrări tehnice (poduri, fortificații etc.). /<lat. genius, limba franceza génie Forme diferite ale cuvantului geniu: geniui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GENIU: GÉNIU1 substantiv neutru I. 1. Talent, dispoziție naturală, capacitate de creație excepțională, rezultat al dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană care are asemenea calități. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, ființă supranaturală (bună sau rea) care în credințele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [pronume -niu, plural -ii. / < latina genius, conform italiana genio, limba franceza génie]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru geniu: géniu (génii), substantiv neutru – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. latina genium (secolul XIX). – derivat genial, adjectiv, din limba franceza ; ingeniu, substantiv neutru, din latina ingenium; ingenios, adjectiv, din limba franceza ingénieux. Forme diferite ale cuvantului geniu: génii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GENIU: GÉNIU2 substantiv neutru Specialitate militară, armă care se ocupă cu lucrări de fortificații, cu construirea de poduri etc.; trupele care fac parte din această armă. [pronume -niu. / < limba franceza génie, conform italiana genio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GENIU: GÉNIU2 geniui m. mitologie Ființă supranaturală care se crede că influențează asupra destinului cuiva; spirit protector. /lat. genius, limba franceza génie Forme diferite ale cuvantului geniu: geniui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru geniu: géniu substantiv neutru [-niu pronume -niu], articulat géniul; plural génii, articulat géniile (silabe -ni-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru geniu: géniu [niu pronume niu] substantiv neutru, articulat géniul; plural génii, articulat géniile (-ni-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Geniu: Geniu ≠ mediocritate, imbecil, nebunie Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Geniu: Geniu m. mitologie vezi Vocabular. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'GENIU' GENITO-URINÁRGENITOPLASTÍEgenitórgenitoréeGeniuGENIU-AERODROMURIGENKGENO-genoáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Geniu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului geniu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GÉNIU1 geniui m. * De geniu genial. Geniuul creației populare. 4 termen militar: Trupe de geniu trupe specializate în executarea unor lucrări tehnice poduri, fortificații etc. GÉNIU2 geniui m. |
GRAMATICA cuvântului Geniu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului geniu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Geniu poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE geniu? Vezi cuvântul geniu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul geniu?[ ge-niu ] Se pare că cuvântul geniu are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Geniu Inţelegi mai uşor cuvântul geniu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De geniu = genial locuțiune adjectiv De geniu = genial locuțiune adjectiv De geniu = genial |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea inima deschisă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul geniu are forma: génii
