 | as |
|
| Gard [ gard ] VEZI SINONIME PENTRU gard PE ESINONIME.COM definiția cuvântului gard în mai multe dicționareDefinițiile pentru gard din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GARD: GARD, garduri, substantiv neutru 1. Construcție făcută din scînduri, oțel, nuiele împletite etc., cu care se împrejmuiește o curte, o grădină, se despart două proprietăți vecine, două terenuri cu destinații diferite etc. Stau la gard bătrînele în soare. despre BOTEZ, P. O. 163. Toți stăteau, care răzămați de gard, care pe jos, așteptînd să-i cheme. BUJOR, S. 145. Ba Peneș-Împărat, văzînd Pe Barbă-Cot, piticul, stînd Pe-un gard de-alături privitor, L-a pus la joc! COȘBUC, P. I. 58. Sărace dragostele, Ciripesc ca pasările Pe toate gardurile, Sub toate streșinile. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 17. • Gard viu = împrejmuire făcută din plantații dese de arbuști, de obicei tunși în diferite forme. În dreapta și în stînga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii. REBREANU, I. 10. Gard de sîrmă ghimpată = împletitură de sîrmă ghimpată (servind la împrejmuirea unui teren de obicei cultivat sau, în război, ca obstacol contra infanteriei inamice). • Expresia: A-și pune gard la gură = a-și impune tăcere. Florico, pune-ți gard la gură, că... te-oi lua frumos de spate și te-oi da afară. ALECSANDRI, T. 915. A nimeri (mai rar a da, a vîrî ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit cu situația sau cu logica, a face o prostie, a face una boacănă. Dacă mergem tot așa, hîța-hîța, o vîrîm cu oiștea-n gard. CARAGIALE, la TDRG. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a îmbrobodi (pe cineva). Nu mă legi la gard cu vorba. VISSARION, B. 142. A dezlega calul de la gard vezi dezlega. A sări peste garduri = a fi destrăbălat, a umbla după aventuri. Apoi doar eu nu-s de-acelea de cari crede el: n-am sărit peste garduri niciodată de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. A lega (ceva) la (sau de) gard = a lăsa, a abandona, a părăsi, a renunța (la ceva). Credeam că am legat de mult la gard telegarii închipuirii tinerești. GALACTION, O. I 181. Bărbate, leagă vornicia de gard, că eu nu mai am parte de tine. ALECSANDRI, T. 695. A lega cartea (sau școala) de gard = a nu se mai ține de învățătură. Cu tata sînt prietin; școala o mai leg de gard. SADOVEANU, N. forme 70. (Moldova, familiar) Din gardul Oancei, se spune ca răspuns negativ la o cerere care nu poate fi satisfăcută. Fata Împăratului-Roș nu se capătă așa de lesne cum crezi tu. Din gardul Oancei ți-a da-o împăratul, dacă n-oi fi și eu pe-acolo. CREANGĂ, P. 244. 2. (Popular) Împletitură de nuiele sau de trestie cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape, lăsîndu-se numai o trecătoare îngustă, în care se îngrămădesc peștii. 3. (Sport; mai ales la plural ) Obstacole folosite la cursele de alergări. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru gard: gard1 sn [Atestat: CORESI, PS. 391 / Plural: garduri / Etimologie: vsl градъ cf alb gardh] 1 Construcție de lemn, de metal, de zidărie, din împletituri de nuiele sau ostrețe, de spini, bolovani sau târși care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. Cf cunună, stobor, uluci, zaplaz. 2 (Îc) gard viu Plantație deasă de arbuști ca un gard (1), care împrejmuiește un loc sau are rol de element decorativ. 3 (Îe) A-i părea gardul pârleaz A fugi mâncând pământul. 4 (Înv; îe) N-are a face banul birului cu gardul țarinei N-are a face una cu alta. 5 (Îe) A legat cartea de gard Nu se mai ocupă de învățătură (aproape) deloc. 6 (Îe) gardul rău învață vita vicleană Obstacolele puse in calea cuiva din răutate împing omul să devină șmecher. 7 (Îe) Păsările fripte nu se găsesc în parii gardurilor Avantajele, indiferent de natură, nu se găsesc peste tot și cu ușurință. 8 (Pop; îs) Copil de după gard (sau de la umbra gardului, ori făcut după gard) Copil din flori. 9 (Pop; îe) Propteaua gardului Persoană leneșă (și urâtă). 10 (Îe; despre bărbați) A sări (peste) garduri A umbla după femei. 11 (Îae; despre femei) A umbla după bărbați. 12 (Îe) A-și pune gard la gură A-și impune tăcere Si: a-și pune lacăt la gură. 13 (Îae; la imperativ) Tacă-ți gura! 14 (Îe) A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard A face o gafă. 15 (Îe) A lega pe cineva la (sau de) gard A păcăli. 16 (Îe) A se ține de ceva ca orbul de gard A persevera într-o acțiune. 17 (Îe) A da din gard (sau din gardul Mântulesei sau, reg, din gardul Oancei, Răzoarei, Bârlobrezoaei, Iloaei) A nu da cuiva ceea ce ți-a cerut. 18 (Îe) A ajunge ca gardul A slăbi foarte rău. 19 (despre o ocupație, o afacere; îlv) A o lega la gard A abandona Si: a o pune în cui. 20 Țarc care împrejmuiește stogul de fân. 21 Împletitură de nuiele sau de trestie. 22 Gard (21) pus de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinsul peștilor. 23 (Trs) Grădină. 24 Obstacol de la probele atletice de alergări. 25 (Lpl) Probă atletică în care se folosesc garduri (24). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GARD: GARD, garduri, substantiv neutru 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. • Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. • Expresia: A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. Împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la plural ) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – conform albaneză gardh, limba slavă (veche) gradŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GARD: GARD, garduri, substantiv neutru 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. • Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. • Expresia: A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. Împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la plural ) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – conform albaneză gardh, limba slavă (veche) gradŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gard: 2) gard n., plural urĭ (got. gards, curte, casă, familie, de unde vine și albaneză garth, gard. Înrudit cu vechea slavă gradŭ, zid, îngrăditură, latina hortus, grădină, vgr. hórtos, îngrăditură. vezi gardin, grădină, grajd, ogradă, pogradie). Părete de scînrurĭ (zaplaz), de nuĭele orĭ de zid făcut supt ceru liber ca să apere o curte, o grădină, o vie ș. a. Gard viu, gard făcut din copăceĭ care cresc, adică viĭ. A lega pe cineva la (saŭ de) gard, a-l amăgi, a-l înșela. A lega cartea de gard, a o părăsi (ca vechiĭ școlarĭ, care purtaŭ tartajele atîrnate de gît de groasele lor sforĭ și le lăsaŭ atîrnate de gardul școaleĭ cînd o părăseaŭ). A fi prost ca gardu, a fi foarte prost. A-țĭ pune gard la gură (saŭ guriĭ), a-țĭ stăpîni vorbele. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GARD: GARD garduri n. 1) Construcție (de lemn, de piatră, de metal etc.) care înconjoară un teren, o curte sau o grădină. * gard viu împrejmuire formată din plantații dese de arbuști. A nimeri (sau a da) (ca Eremia) cu oiștea în gard a spune sau a face ceva nepotrivit într-o situație; a da greș. A lega ceva de gard a abandona ceva; a se lăsa de ceva. A sări peste gard a trece peste limitele admise. A dezlega calul de la gard a găsi ieșire dintr-o încurcătură. 2) Baraj de nuiele sau de trestie făcut de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru a opri peștele. 3) plural sport Obstacole amplasate special pe o pistă de alergări. /<alb. gardh, limba slavă (veche) gradu Forme diferite ale cuvantului gard: garduri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gard: gard n. 1. împrejmuirea mai cu seamă a grădinilor și curților prin pari împletiți cu nuiele: gard viu, format din arbuștii în plină vegetațiune; a legà la gard, vorbind de vite și (ironic) a lua în râs pe cineva; 2. gard de pescuit (cu leasă, cu legănuș, etc.); 3. îngrădire în genere (de scânduri sau de zid); 4. figurat pune-ți gard la gură AL. [slava GRADŬ, zid, grădină (conform îngrădire)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru GARD: GARD substantiv 1. Gardu, Șandrul (Ștef; Glos); Garda, dobr. (RI XI 206). 2. Gărdu olt. (Sd V 451); -l, Ioan (16 A I 355); 3. Gărd/ea, b. (13 – 15 B 174); -escu. 4. Gărduș (Viciu 15). 5. Din pluralul garduri: Gărdura, C., din Găgeni (BCI V 219); Gărdorescul, munt, (Sd XV 46). Pentru § § 1-2 vezi și Grăd. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GARD: GARD s. 1. împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă, (învechit și regional) ogradă, stobor, (regional) tîrcol, (Moldova și Bucovina) zăplaz, (învechit) cuprins. (Și-a ridicat un gard în jurul curții.) 2. gard viu = spalier. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru GARD: GARD [ga:r], râu în SE Franței, afl. dr. al Ronului, la Beaucaire; 130 km. Traversat de un apeduct roman (secolul 1) lung de 273 m și înalt de 49 m. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gard: 1) *gard m. (în franceză garde, garde). Soldat agent păzitor. Gard de artilerie, de geniŭ, ofițer de administrațiune în aceste arme. – Și gŭard. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gard: gard substantiv neutru, plural gárduri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gard: gard substantiv neutru, plural gárduri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru gard: gard2 substantiv masculin vezi guard Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gard: gard m. vezi guard. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'GARD' gârcleanțgârcliodGÂRCOVgârcuiGARDGÁRDĂgardagíugârdăleángârdăleáncă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gard Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gard dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 391 / Plural: garduri / Etimologie: vsl градъ cf alb gardh] 1 Construcție de lemn, de metal, de zidărie, din împletituri de nuiele sau ostrețe, de spini, bolovani sau târși care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. 2 Îc gard viu Plantație deasă de arbuști ca un gard 1, care împrejmuiește un loc sau are rol de element decorativ. 3 Îe A-i părea gardul pârleaz A fugi mâncând pământul. 4 Înv; îe N-are a face banul birului cu gardul țarinei N-are a face una cu alta. 5 Îe A legat cartea de gard Nu se mai ocupă de învățătură aproape deloc. 6 Îe gardul rău învață vita vicleană Obstacolele puse in calea cuiva din răutate împing omul să devină șmecher. 7 Îe Păsările fripte nu se găsesc în parii gardurilor Avantajele, indiferent de natură, nu se găsesc peste tot și cu ușurință. 8 Pop; îs Copil de după gard sau de la umbra gardului, ori făcut după gard Copil din flori. 9 Pop; îe Propteaua gardului Persoană leneșă și urâtă. 10 Îe; despre bărbați A sări peste garduri A umbla după femei. 12 Îe A-și pune gard la gură A-și impune tăcere Si: a-și pune lacăt la gură. 13 Îae; la imperativ Tacă-ți gura! 14 Îe A nimeri sau a da ca Ieremia cu oiștea-n gard A face o gafă. 15 Îe A lega pe cineva la sau de gard A păcăli. 16 Îe A se ține de ceva ca orbul de gard A persevera într-o acțiune. 17 Îe A da din gard sau din gardul Mântulesei sau, reg, din gardul Oancei, Răzoarei, Bârlobrezoaei, Iloaei A nu da cuiva ceea ce ți-a cerut. 18 Îe A ajunge ca gardul A slăbi foarte rău. 19 despre o ocupație, o afacere; îlv A o lega la gard A abandona Si: a o pune în cui. GARD garduri n. * gard viu împrejmuire formată din plantații dese de arbuști. A nimeri sau a da ca Eremia cu oiștea în gard a spune sau a face ceva nepotrivit într-o situație; a da greș. A lega ceva de gard a abandona ceva; a se lăsa de ceva. A sări peste gard a trece peste limitele admise. A dezlega calul de la gard a găsi ieșire dintr-o încurcătură. Și-a ridicat un gard în jurul curții. Și-a ridicat un gard în jurul curții. |
GRAMATICA cuvântului gard? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gard. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gard poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE gard? Vezi cuvântul gard desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gard?[ gard ] Se pare că cuvântul gard are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL gard Inţelegi mai uşor cuvântul gard dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Gard viu = împrejmuire făcută din plantații dese de arbuști, de obicei tunși în diferite forme Gard de sîrmă ghimpată = împletitură de sîrmă ghimpată servind la împrejmuirea unui teren de obicei cultivat sau, în război, ca obstacol contra infanteriei inamice A-și pune gard la gură = a-și impune tăcere A nimeri mai rar a da, a vîrî ca Ieremia cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit cu situația sau cu logica, a face o prostie, a face una boacănă A lega pe cineva la gard = a prosti, a îmbrobodi pe cineva A sări peste garduri = a fi destrăbălat, a umbla după aventuri A lega ceva la sau de gard = a lăsa, a abandona, a părăsi, a renunța la ceva A lega cartea sau școala de gard = a nu se mai ține de învățătură Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard 1, care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ A nimeri sau a da ca Ieremia cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie A lega pe cineva la gard = a prosti, a păcăli pe cineva A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase A sări peste sau dincolo de gard = a depăși limita admisă prin atitudinea, faptele sale A lega ceva la sau de gard = a abandona, a renunța la ceva Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard 1, care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ A nimeri sau a da ca Ieremia cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie A lega pe cineva la gard = a prosti, a păcăli pe cineva A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase A sări peste sau dincolo de gard = a depăși limita admisă prin atitudinea, faptele sale A lega ceva la sau de gard = a abandona, a renunța la ceva Gard viu = spalier Gard viu = spalier |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL gard |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Amenajare hidraulică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul gard are forma: gárduri
