 | as |
|
| Gânditor [ gân-di-tor ] VEZI SINONIME PENTRU gânditor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ganditor în mai multe dicționareDefinițiile pentru ganditor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru gânditor: gânditor, ganditoroare [Atestat: MINEIUL (1776), 1482/1 / V: ganditoriu / Plural: ganditori, ganditoroare / Etimologie: gândi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care reflectează Si: cugetător. 3 substantiv masculin și feminin (Spc) Filozof. 4 substantiv masculin (Înv; îc) ganditortoriu-de-Dumnezeu Evlavios. 5 a Meditativ. 6 a Îngândurat și oarecum îngrijorat. 7 (Fam; îe) Ce-ai rămas așa ganditor? Ce te frământă? 8 a (Fam) Absent, aproape distrat din cauza cufundării în propriile gânduri. Forme diferite ale cuvantului ganditor: ganditoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GÂNDITÓR: GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și forme Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filosof. ♦ specializare Filosof. – Gândi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ganditor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GÂNDITÓR: GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S. m. și forme Persoană care reflectează asupra problemelor vieții; filozof. ♦ specializare Filozof. – Gândi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ganditor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GÂNDITÓR: GÂNDITÓR2 ganditori m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale societății și naturii, străduindu-se să lanseze idei noi și originale; cugetător. /a (se)gândi + sufix ganditortor Forme diferite ale cuvantului ganditor: ganditori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GÂNDITÓR: GÂNDITÓR1 ganditoroáre (ganditoróri, ganditoroáre) Care gândește; copleșit de gânduri; cugetător; îngândurat. /a (se) gândi + sufix ganditortor Forme diferite ale cuvantului ganditor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gânditor: gânditór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural gânditóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural gânditoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gânditor: gânditor a. care (se) gândește. ║ adverb pe gânduri: a rămas gânditor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gânditor: gânditór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural gânditóri; forme singular și plural gânditoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'GANDITOR' gândirísmgândirístGânditgândíteGÂNDITÓRgânditoriuGANDJAgânduluigândura |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gânditor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gânditor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Gânditor, gânditoroare [Atestat: MINEIUL 1776, 1482/1 / V: gânditoriu / Plural: gânditori, gânditoroare / Etimologie: gândi + -tor] 1-2 smf, a Persoană care reflectează Si: cugetător. 4 substantiv masculin Înv; îc gânditortoriu-de-Dumnezeu Evlavios. 7 Fam; îe Ce-ai rămas așa gânditor? Ce te frământă? 8 a Fam Absent, aproape distrat din cauza cufundării în propriile gânduri. GÂNDITÓR2 gânditori m. /a segândi + sufix gânditortor. GÂNDITÓR1 gânditoroáre gânditoróri, gânditoroáre Care gândește; copleșit de gânduri; cugetător; îngândurat. /a se gândi + sufix gânditortor. |
GRAMATICA cuvântului gânditor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gânditor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gânditor poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE gânditor? Vezi cuvântul gânditor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gânditor?[ gân-di-tor ] Se pare că cuvântul gânditor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL gânditor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tren fix?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul gânditor are forma: gânditóri
