|
Fus [ fus ] VEZI SINONIME PENTRU fus PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fus în mai multe dicționareDefinițiile pentru fus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FUS: FUS1, (I) fuse și (II) fusuri, substantiv neutru I. 1. Unealtă pe care se înfășoară firul de tors, avînd forma unui bețișor rotund, lung și subțire, îngroșat la mijloc, cu capătul de sus ascuțit, cu cel de jos rotunjit (și înțepenit într-o rotiță). Întreg norodul ia aminte Și-ascultă jalnica poveste Și fusul se oprește-n mîna Înduioșatelor neveste. GOGA, P. 24. Inul curge din caier pe fus ca un fir de păr. DELAVRANCEA, A. 6. Fata moșneagului... torcea cîte-un ciur plin de fuse. CREANGĂ, P. 284. • locuțiune adjectiv În fus = în formă de fus, fusiform. Ceilalți concurenți... toți vor fi fiind, desigur, cu pieptul lat, cu mușchii în fus și cu tendoane elastice. C.PETRESCU, Î. II 216. 2. (În industria textilă) Organ al mașinilor de tors, cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară ața. Zbîrnîie fusele, cîntă curelele, Zumzăie firele, subțirelele. DEȘLIU, G. 47. II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut, de depănat etc. care seamănă ca formă cu fusul (I). Fusul suveicii. Fusul vîrtelniței. 2. Nume dat unor părți de mașini, de instalații etc. care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie. Fusul morii. ♦ Porțiune cilindrică, conică sau sferică a unui arbore, ax sau osii, care se sprijină și se rotește într-un palier. 3. Trunchiul unui arbore, de la bază pînă la vîrf, fără crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectură cuprinsă între bază și capitel. 5. Corpul drept al ancorei, fără brațe și fără inel. 6. (În expresie) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = fus sferic al pămîntului, corespunzător axei polilor și avînd unghiul diedru de cincisprezece grade (cu care se rotește pămîntul într-o oră). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FUS: FUS1, (I) fuse, (II) fusuri, substantiv neutru I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors, având forma unui bețișor lung și subțire, îngroșat la mijloc, cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într-o rotiță. • locuțiune adjectiv În fus = în formă de fus1 (I 1); fusiform. 2. Organ al mașinilor de tors, cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul. II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut, de depănat etc. care seamănă la formă cu fusul1 (I 1). 2. Nume dat unor părți de mașini, de instalații etc. care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie. ♦ Porțiune cilindrică, conică sau sferică a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijină și se rotește într-un palier. 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf, fără crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectură, cuprinsă între bază și capitel. 5. Corpul drept al ancorei, fără brațe și fără inel. 6. (În sintagmele) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața pământului prin meridiane, distanțate la 15° unul de altul, sau prin alte linii de demarcație convenționale, urmând de aproape aceste meridiane. – latina fusus (cu unele sensuri după limba franceza fuseau). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FUS: FUS1, (I) fuse, (II) fusuri, substantiv neutru I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors, având forma unui bețișor lung și subțire, îngroșat la mijloc, cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într-o rotiță. • locuțiune adjectiv În fus = în formă de fus1 (I 1); fusiform. 2. Organ al mașinilor de tors, cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul. II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut, de depănat etc. care seamănă la formă cu fusul1 (I 1). 2. Nume dat unor părți de mașini, de instalații etc. care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie. ♦ Porțiune cilindrică, conică sau sferică a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijină și se rotește într-un palier. 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf, fără crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectură, cuprinsă între bază și capitel. 5. Corpul drept al ancorei, fără brațe și fără inel. 6. (În sintagmele) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = porțiune din suprafața globului pământesc cuprinsă între două meridiane ale căror longitudini diferă cu 15°. – latina fusus (cu unele sensuri după limba franceza fuseau). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fus: fus n., plural e și urĭ (latina fúsus și fúsum, italiana pg. fuso, cat. fus, spaniolă huso. în franceză fuseau e dim., vfr. fusel, latina fusellus, -um). Un mic instrument de lemn, unflat la mijloc, care servește la tors. Bară fixă (rec) de făcut gimnastică. Osie fixată pe roată și prinsă în doŭă cavitățĭ. geometrie O parte din suprafața sfereĭ cuprinsă între doŭă semicercurĭ și care are un diametru comun (felie de sferă). figurat Persoană foarte slabă. plural Picĭoare foarte slabe. mitologie Fusu Parcelor, fusu pe care ursitoarele torc firu vĭețeĭ fie-căruĭ om. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FUS: FUS substantiv neutru porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun. • fus orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridiane; (biologie) fus nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare. (latina fusus, după limba franceza fuseau) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FUS: FUS1 fuse n. 1) Unealtă de tors pe care se înfășoară ața răsucită, având forma unui bețișor bombat la mijloc, ascuțit la capătul de sus, iar la cel de jos terminat cu o sfârlează. 2) Piesă a unei mașini de tors care servește la răsucirea și la înfășurarea firelor. 3) la plural figurat iron. Picioare foarte subțiri. /<lat. fusus Forme diferite ale cuvantului fus: fuse Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FUS: FUS substantiv (tehnic) 1. arbore. (fus la un mecanism.) 2. ax, osie. (fus este un organ de mașină.) 3. grindei, osie, (regional) osiac, (prin Muntenia) prisnel. (fus la axul rotii de la moara de apă.) 4. (regional) ciocan, clociumb, osiac, pociumb, pop, stîrciog. (fus la vîrtelniță.) 5. (regional) huludeț, lemnuș, surcel. (fus la suveică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FUS: FUS2 fusuri n. 1) Parte a unei mașini care asigură primirea sau transmiterea unei mișcări de rotație. fusul morii. 2) Trunchiul fără crengi al unui arbore. 3) Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsă între bază și capitel). 4) Corpul drept al ancorei. /<lat. fusus Forme diferite ale cuvantului fus: fusuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fus: fus n. 1. mică unealtă pe care se dapănă și se răsucește firul la tors; 2. prin analogie, partea osiei ce trece prin butucul roții; 3. grindeiul ce pune moara în mișcare; 4. (Oltenia) Zool. pietrar (după forma corpului său). [latina FUSUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FUS: FUS2, fusuri, substantiv neutru (În industria pielăriei) Unitate de măsură pentru piele, egală cu 929 cm2; bucată de piele având această suprafață. [plural și: fuse] – Din germana Fuss. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FUS: FUS2, fusuri, substantiv neutru (În industria pielăriei) Unitate de măsură pentru piele, egală cu 929 cm2; bucată de piele având această suprafață. [plural și: fuse] – Din germana Fuss. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FUS: FUS2, fuse și fusuri, substantiv neutru (În industria pielăriei) Unitate de măsură de arie pentru piele, egală cu 929 cm2; bucată de piele avînd această suprafață. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FUS: FUS3 fusuri n. 1) Unitate de măsură a suprafeței pieilor (egală cu 929 cm2). 2) Bucată de piele având o astfel de suprafață. /<germ. Fuss Forme diferite ale cuvantului fus: fusuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru fus: fus (fúse), substantiv neutru – Unitate de măsură folosită în comerțul cu piei, echivalînd cu un pătrat cu latura de 30,48 cm. germana Fuss. Forme diferite ale cuvantului fus: fúse Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru fus: fus, fuse substantiv neutru 1. (la plural – glum.) picioare subțiri de femeie. 2. (er.) penis. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru FUS: FUS substantiv 1. Fusa (Cras 39); Fusea (Ard); – St. (Glos). 2. Fusei, St. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fus: fus (anatomie, tehnic, arhitectură, marină, matematică, industrie piel.) substantiv neutru, plural fúsuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fus: fus2 (anatomie, geografie, tehnic, arhitectură, matematică) substantiv neutru, plural fúsuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FUS: FUS substantiv verbal fusar, fusar mare, pietrar, spetează. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru fus: fus substantiv verbal FUSAR. FUSAR MARE. PIETRAR. SPETEAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fus: fus1 (unealtă de tors) substantiv neutru, plural fúse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fus: fus (de tors) substantiv neutru, plural fúse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FUS' FURÚNCULfurunculósFURUNCULÓZĂfurúrăFUSfusafusaiólăfușalăufușalắu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fus Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fus dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FUS1 fuse n. Fus la un mecanism. Fus este un organ de mașină. Fus la axul rotii de la moara de apă. Fus la vîrtelniță. Fus la suveică. FUS2 fusuri n. Fusul morii. Fus la un mecanism. Fus la vârtelniță. Fus la suveică. FUS3 fusuri n. |
GRAMATICA cuvântului fus? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fus. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fus poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fus? Vezi cuvântul fus desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fus?[ fus ] Se pare că cuvântul fus are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL fus Inţelegi mai uşor cuvântul fus dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv În fus = în formă de fus, fusiform În expresie Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun Fus orar = fus sferic al pămîntului, corespunzător axei polilor și avînd unghiul diedru de cincisprezece grade cu care se rotește pămîntul într-o oră locuțiune adjectiv În fus = în formă de fus1 I 1; fusiform În sintagmele Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun Fus orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața pământului prin meridiane, distanțate la 15° unul de altul, sau prin alte linii de demarcație convenționale, urmând de aproape aceste meridiane locuțiune adjectiv În fus = în formă de fus1 I 1; fusiform În sintagmele Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun Fus orar = porțiune din suprafața globului pământesc cuprinsă între două meridiane ale căror longitudini diferă cu 15° fus orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridiane; biologie fus nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fus |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cu ghiocul sau a căta cuiva în ghioc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|