eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție furator


SINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Furător [ fu-ră-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU furător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului furator în mai multe dicționare

Definițiile pentru furator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FURĂTÓR:
FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adjectiv (Rar) Care fură.
♦ (Substantivat) Hoț. Noi nu sîntem furători de boi, Nici mocani furători de cai. SAVASTOS, N. 116.
Forme diferite ale cuvantului furator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FURĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FURĂTÓR:
FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Rar)

1. Adj. (Rar) Care fură.

2. S. m. și forme Hoț.

– Fura + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului furator: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FURĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FURĂTÓR:
FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adjectiv (Rar) Care fură.
♦ (Substantivat) Hoț.

– Fura + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului furator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

furător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru furător:
furătór (rar) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural furătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural furătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

furător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru furător:
furătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural furătóri; forme singular și plural furătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

furător
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru furător:
furător substantiv verbal BANDIT. HOȚ. PUNGAȘ. TÎLHAR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'FURATOR'
FURÁNFURANTRÍLFURÁTfuráteFURĂTÓRFURĂTÚRĂFURBISÁFURBISÁJFURBISÁRE

GRAMATICA cuvântului furător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului furător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul furător poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul furător sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul furător are forma: furătóri
VEZI PLURALUL pentru furător la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE furător?
Vezi cuvântul furător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul furător?
[ fu-ră-tor ]
Se pare că cuvântul furător are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL furător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Apărare activă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
soi de măr care produce asemenea mere
propoziție principală sau secundară căreia îi este subordonată o altă propoziție; propoziție supraordonată
apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și a nimici forțele inamice
dracul, diavolul
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app