eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție functie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Funcţie [ fun-cţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU funcţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului functie în mai multe dicționare

Definițiile pentru functie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FUNCȚIE:
FÚNCȚIE, funcții, substantiv feminin (Și în forma funcțiune)

1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu ( vezi post, serviciu, slujbă); grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă. Funcția de administrator. Are o funcție bună.
       • Expresia: În exercițiul funcțiunii vezi exercițiu.

 2. Sarcină, rol, destinație. Arta are o funcție social-educativă, un rol activ în promovarea idealurilor de libertate și progres ale poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 352, 4/1.

3. (gramatică) Rolul sintactic al unui cuvînt în propoziție. Funcțiunea de subiect a pronumelui personal.

4. (chimie) Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din moleculă.

5. (fiziologie) Activitate proprie a fiecărui organ și aparat din organismul viețuitoarelor. Funcțiile ficatului.

6. (matematică) Mărime variabilă care depinde, într-un anumit fel,, de una sau mai multe mărimi variabile independente.

7. (În expresie) A fi în funcție de = a depinde de... Plecarea e în funcție de terminarea lucrării.

– Variantă: funcțiúne (pronunțat -ți-u-) substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FUNCȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FUNCȚIE:
FÚNCȚIE, funcții, substantiv feminin

1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2.
♦ Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă.

2. Sarcină, rol; destinație.

3. (În forma funcțiune) (gramatică) Rolul sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt într-o propoziție.

4. (În forma funcțiune) Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din moleculă.

5. (În forma funcțiune) (fiziologie) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor.

6. (matematică) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.

7. (În forma funcțiune) (logică) Operație care, prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.

8. (În expresie) A fi în funcție de... = a depinde de... [Variante: funcțiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza fonction, latina fonctio, -onis. conform italiana funzione.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FUNCȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FUNCȚIE:
FÚNCȚIE, funcții, substantiv feminin (Și în forma funcțiune)

1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2.
♦ Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă.

2. Sarcină, rol; destinație.

3. (gramatică) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într-o propoziție.

4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din molecula.

5. (fiziologie) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor.

6. (matematică) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.

7. (logică) Operație care, prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.

8. (În expresie) A fi în funcție de... = a depinde de... [Variante: funcțiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza fonction, latina fonctio, -onis. conform italiana funzione.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FUNCȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FUNCȚIE:
FÚNCȚIE substantiv feminin

1. Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă.

2. Rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție.
♦ (logică) Operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.

3. Activitatea proprie a organelor unei ființe (animale sau vegetale).

4. Totalitatea proprietăților chimice comune ale unei substanțe organice, determinate de prezența aceluiași radical organic în moleculă.

5. (matematică) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile.

6. A fi în funcție de... = a depinde de... [Variante funcțiune substantiv feminin / conform latina functio, italiana funzione, limba franceza fonction].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

FUNCȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FUNCȚIE:
FUNCȚIE s.

1. post, serviciu, slujbă, (învechit și regional) poslușanie, (regional) servit, (prin Moldova) breaslă, (învechit) cin, huzmet, mansup, (învechit, în Transilvania) tistie, tisturie. (Avea o functie modestă.)

2. grad, rang, (învechit) ridicare. (Are functie de director.)

3. rol, sarcină. (Ce functie îndeplinește această piesă în ansamblu?)

4. destinație, scop, (învechit) săvîrșire, săvîrșit. (Ce functie va avea această construcție?)

5. (matematică) aplicație.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FUNCȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FUNCȚIE:
FÚNCȚIE1 functiei forme

1) Activitate administrativă pe care o prestează cineva permanent într-o instituție în schimbul unui salariu; post.

2) Atribuție pe care o are cineva sau ceva în cadrul unui întreg; rol. functieile inimii.

3) rar vezi FUNCȚIUNE. [articulat funcția; genitiv dativ funcției; silabe -ți-e] /<fr. fonction, latina fonctio, functieonis
Forme diferite ale cuvantului functie: functiei
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FUNCȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FUNCȚIE:
FÚNCȚIE2 functiei forme

1) Fenomen care depinde de alt fenomen și care se modifică în măsura modificării acestuia din urmă.

2) matematică Mărime variabilă, care depinde de una sau mai multe variabile. functie logaritmică. functie trigonometrică. [articulat funcția; genitiv dativ funcției; silabe -ți-e] /<fr. fonction, latina fonctio, functieonis
Forme diferite ale cuvantului functie: functiei
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

funcție
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru funcție:
funcți(un)e forme

1. întrebuințare naturală și regulată: toate organele noastre au funcțiunile lor;

2. exercițiul unui post, al unei sarcini publice;

3. termen algebric pentru una sau mai multe litere având o valoare determinată și care variază când se atribue acestor litere valori diferite.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

funcție
Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru funcție:
fúncție substantiv feminin Ansamblu de proprietăți ale unor elemente lingvistice în raport cu procesul general al comunicării; rolul unei forme lingvistice în enunț,enunțare.
Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii

funcție
Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru funcție:
fúncție substantiv feminin Ansamblu de proprietăți ale unor elemente lingvistice în raport cu procesul general al comunicării; rolul unei forme lingvistice în enunț,enunțare.
Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii

funcție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru funcție:
fúncție1 (mărime variabilă, rol, ocupație) (func-ți-e) substantiv feminin, articulat fúncția (-ți-a), genitiv dativ articulat fúncției; plural fúncții, articulat fúncțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

funcție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru funcție:
fúncție2 (func-ți-e)/funcțiúne (func-ți-u-) (chimie, contabilitate, lingvistică, medicina, logică) substantiv feminin, genitiv dativ articulat fúncției/funcțiúnii; plural fúncții/funcțiúni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'FUNCTIE'
FUNCHALFUNCIÁRFUNCIARMÉNTEfúncicFÚNCȚIEfúncție/funcțiúneFUNCȚIONÁFUNCȚIONÁLFUNCȚIONÁLĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL funcție
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului funcție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Avea o funcție modestă.
Are funcție de director.
Ce funcție îndeplinește această piesă în ansamblu? 4.
Ce funcție va avea această construcție? 5.
FÚNCȚIE1 funcției forme 1 Activitate administrativă pe care o prestează cineva permanent într-o instituție în schimbul unui salariu; post.
Funcțieile inimii.
Fonction, latina fonctio, funcțieonis.
FÚNCȚIE2 funcției forme 1 Fenomen care depinde de alt fenomen și care se modifică în măsura modificării acestuia din urmă.
Funcție logaritmică.
Funcție trigonometrică.
Fonction, latina fonctio, funcțieonis.
Are funcție de director.
Ce funcție îndeplinește această piesă în ansamblu? 4.

GRAMATICA cuvântului funcție?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului funcție.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul funcție poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul funcție sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul funcție are forma: fúncții
VEZI PLURALUL pentru funcție la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE funcţie?
Vezi cuvântul funcţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul funcţie?
[ fun-cţi-e ]
Se pare că cuvântul funcţie are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL funcție
Inţelegi mai uşor cuvântul funcție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În expresie A fi în funcție de = a depinde de
= a depinde de
= a depinde de
= a depinde de

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL funcție

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Centru universitar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția
și substantiv neutru
localitate în care există instituții de învățământ superior
a a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app