 | as |
|
| Fugar [ fu-gar ] VEZI SINONIME PENTRU fugar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fugar în mai multe dicționareDefinițiile pentru fugar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FUGAR: FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adjectiv 1. Care a fugit (pe ascuns) dintr-un loc, pentru a scăpa de o primejdie sau de o constrîngere. Aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. Vine... să aresteze pe logodnica... fugară cu altul. CARAGIALE, O. III 16. • (Substantivat) Ofițerul... se uită lung după fugar. STANCU, despre 158. S-a dat jos încetinel și l-a scos pe fugar din ascunzătoare. CARAGIALE, O. III 41. Ordonă să se ridice îndată mic și mare... ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. 2. Care trece repede, fără a putea fi reținut; trecător, fugitiv. Surîsul tău fugar ca o seînteie Ades mă face să tresar de frică. CAZIMIR, L. U. 88. În alergarea clipei călătoare Atîte-s date ochilor să vadă. Și cîte-mi trec, fugare, pe la poartă, Le cheamă toate sufletu-n ogradă. GOGA, C. P. 6. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. Aruncau doar cîte o privire fugară asupra oamenilor cu paltoane îmblănite. DUMITRIU, B. forme 5. Eu venetic? strigă Tomșa scăpărînd din ochiu-i fugar. SADOVEANU, O. VII 8. Iubirea mea fugară De-abia s-a liniștit. TOPÎRCEANU, B. 35. 3. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă, fugaci. Doi voinici Cu caii sumeți... Cu caii fugari. ȘEZ. III 41. ♦ (Substantivat) Cal. Surugiul își îndesă căciula bine în cap, dădu fugarilor cîteva bice. SADOVEANU, O. III 286. Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește. COȘBUC, P. I 206. Banul tînăr Mărăcină... De pe malu-i a plecat, Pe-un fugar nencălecat. ALECSANDRI, O. 128. Forme diferite ale cuvantului fugar: fugar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FUGAR: FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + sufix -ar. Forme diferite ale cuvantului fugar: fugar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FUGAR: FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + sufix -ar. Forme diferite ale cuvantului fugar: fugar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FUGAR: FUGÁR fugară (fugari, fugare) 1) și substantival Care a fugit de acasă. • A umbla fugar a trăi ascunzându-se mereu. 2) rar Care este de scurtă durată; fugitiv. 3) și substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. /fugă + sufix fugarar Forme diferite ale cuvantului fugar: fugară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FUGAR: FUGAR substantiv, adjectiv 1. substantiv pribeag, refugiat, (învechit) băjenar. (Niște fugar din calea năvălitorilor.) 2. adjectiv fugitiv, trecător, (livresc) fugaci, (învechit) fugător. (O sclipire fugar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fugar: fugár, -ă adjectiv și substantiv (Dezertor (soldat, elev, fiŭ) evadat. S. m. Poet. Cursier, fugacĭ, cal: nobilu fugar. – Vechĭ fugaș. Forme diferite ale cuvantului fugar: fugar-ă duce fugarde fugarta Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fugar: fugar m. 1. cel ce a fugit, mai ales din oaste; 2. (poetic) cal: fugarul alb de spume AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fugar: fugár adjectiv masculin, substantiv masculin, plural fugári; adjectiv feminin, substantiv feminin fugáră, plural fugáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fugar: fugár adjectiv masculin, substantiv masculin, plural fugári; forme singular fugáră, plural fugáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FUGAR: FUGÁR substantiv verbal fugău. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru fugar: fugar substantiv verbal FUGĂU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FUGAR' FUGÁCEFUGÁCIFUGACITÁTEfugaciuFUGÁRFUGÁREȚFUGĂRÍFUGĂRÍREFUGÁRNIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fugar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fugar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FUGÁR fugară fugari, fugare 1 și substantival Care a fugit de acasă. • A umbla fugar a trăi ascunzându-se mereu. /fugă + sufix fugarar. Niște fugar din calea năvălitorilor. O sclipire fugar. |
GRAMATICA cuvântului fugar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fugar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fugar poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fugar? Vezi cuvântul fugar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fugar?[ fu-gar ] Se pare că cuvântul fugar are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fugar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Urs alb sau polar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul fugar are forma: fugári
La singular substantivul fugar are forma: fugáră
