 | as |
|
| Frî́nge [ frî́-nge ] VEZI SINONIME PENTRU frî́nge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fringe în mai multe dicționareDefinițiile pentru fringe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRÎ́NGE: FRÎ́NGE, frîng, verb III. tranzitiv 1. (Mai ales cu privire la obiecte tari) A rupe (de obicei în două părți) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. De cîte ori se întorcea tata de la oraș, aducea în traistă o pîine mare albă, o jimblă. Mama o frîngea cu mîinile. SAHIA, N. 32. Acum un trăsnet frînge cu hohot repetat Un brad din fața casei. COȘBUC, P. I 258. Din teiul sfînt și dulce o ramură să frîngi. EMINESCU, O. I 129. Au lovit într-un loc vîrtos, încît puțin au lipsit de a-și frînge sapa. DRĂGHICI, R. 80. • Expresia: Na-ți-o bună, că ți-am frînt-o! = na-ți-o frîntă, că ți-am dres-o! vezi frînt. Na-ți-o bună, că ți-am frînt-o, zise Trăsnea. CREANGĂ, O. A. 90. • reflexiv Au dat zmăul să se lupte din fugă și i-au crăpat calul; au mai dat și din sabie și i s-au frînt sabia. SBIERA, P. 93. Brazii trufași ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet. HOGAȘ, M. N. 176. ♦ (Cu privire la oase, prin extensie la membrele corpului) A fractura, a rupe. Plumbul... a frînt o coastă și, petrecînd inima, a ieșit prin spate. NEGRUZZI, S. I 29. De aș prinde puiușorul, Pe loc i-aș frînge piciorul. ALECSANDRI, P. P. 331. • Expresia: A-și frînge (sau a-i frînge cuiva) gîtul = a muri într-un accident (sau a omorî, a ucide); figurat a-și ruina situația (sau a ruina situația cuiva) prin întreprinderi nereușite. Am spus eu că ăsta are să-i frîngă gîtul lui Gică. C. PETRESCU, C. vezi 338. N-am chef să-mi frîng gîtul pe șosele. REBREANU, R. I 153. Or fugi de mine toți tinerii. – Or fugi?... Pentru ce? – De frică să nu-și frîngă gîtul cînd or cerca s-ajungă pînă la mine. ALECSANDRI, T. I 340. A-și frînge mîinile = a-și împreuna mîinile și a-și îndoi cu putere degetele (în semn de durere, deznădejde sau regret). Florica povestea și plîngea, iar bătrînii își frîngeau mîinile ascultînd. REBREANU, R. II 58. Fata se frămînta desperată; se învîrtea prin casă frîngîndu-și mîinile, nehotărîtă, neștiind ce trebuie să facă. BART, E. 337. Și plîngea, plîngea, Mînile-și frîngea, Căci așa mult, biata, Își iubise fata. COȘBUC, P. II 162. Moare! țipă Tudora, frîngîndu-și mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. II 41. ♦ figurat A ucide, a omorî. Nea Ghiță mă privește pe subt frunte ca hoțul; dac-ar putea, m-ar frînge. SADOVEANU, M. C. 143. Manoli, Manoli, Meștere Manoli! Zidul rău mă strînge... Copilașu-mi frînge! ALECSANDRI, P. P. 190. ♦ reflexiv (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stînci etc.) împrăștiindu-se în valuri mici. Munți de ape ce se frîng de maluri. NECULUȚĂ, Ț. despre 28. ♦ (Despre linii) A se întrerupe, a se îndrepta brusc în jos. (Poetic) Linia... de deasupra [Hasmașului Mare] trecind întunecată și zimțuită dintr-o parte în alta a cerului, se frînge deodată la mijloc. BOGZA, C. O. 13. ♦ reflexiv figurat A se curma. Glasul lui Iordache se frînse. DUMITRIU, N. 62. O nespusă melancolie îi coprinse sufletul. Gîndurile se frîngeau neisprăvite. despre ZAMFIRESCU, R. 76. 2. figurat (Cu privire la inimă sau la suflet ca sediu al sentimentelor) A întrista, a îndurera, a mîhni. Cînd ești tristă, doino, Tu inima ne-o frîngi. COȘBUC, P. I 214. Maica noastră, nu mai plînge, Plînsu-ți inima ne frînge! BOLINTINEANU, O. 91. Doru sufletul mi-l frînge! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 88. • reflexiv Taci, drăguță, nu mai plînge, Că-n piept inima-mi se frînge. ALECSANDRI, P. P. 211. 3. figurat (Cu complementul «mijlocul») A se îndoi de mijloc, a se apleca. Știa să joace, să-și frîngă mijlocul și să treacă frumos prin cerc. VLAHUȚĂ, N. 107. • reflexiv Sărind de la pămînt, se frîngeau din șale scăpînd armele. CAMILAR, N. I 48. Ca lovit de un glonte, Neagu se frinse în două. BART, E. 212. Și mijlocul mi se frînge, De greul păcatelor, De sarcina armelor. ALECSANDRI, P. P. 255. 4. figurat A înfrînge, a învinge, a birui. Cereștii ochi, cu-o dulce putere de nespus, Mi-au frînt împotrivirea. TOMA, C. vezi 151. Mă-ndoiesc, dar nu mă frîng Gîndurile morții. COȘBUC, P. I 265. ♦ A birui (în luptă). Pe Radu, Aron Petru și Țepeluș hainul I-am frînt! ALECSANDRI, P. A. 143. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru frînge: frînge (frấng, frấnt), verb – 1. A sparge. – 2. A rupe, a fractura. – 3. A înfrînge, a învinge. – Mr. frîngu, fredzu (sau frîmșu), frîmtu, frîndzire; megl. frǫng, frǫns, frǫnt. latina frangĕre (Pușcariu 652; Candrea-Dens., 647; REW 3482; DAR), conform italiana frangere, prov. franher, vezi limba franceza freindre, vezi spaniolă frangir, portugheză franger. derivat frîngăcios, adjectiv (care se frînge ușor); frîngător, adjectiv (care se rupe); frîngătoare, substantiv feminin (Transilvania, meliță); frînt, adjectiv (obosit, sleit de puteri); frîntură, substantiv feminin (ruptură, rupere; fractură; deschidere; boală, beteșug; popular, sifilis; fragment, bucată; învechit, teren necultivat), din portugheză frînt cu sufix -ură, conform săritură, căutătură, scurtătură (după Candrea-Dens., 648, REW 3468a și DAR, din latina fractūra, cu adaptarea ulterioară la frînt); frînturi, verb (Banat, a frămînta aluatul), al cărui semantism pare să contrazică tot ce s-a spus în legătură cu frămînta; frîntoare, substantiv feminin (chin, necaz); frînghiu, substantiv neutru (Muntenia, echer reglabil), pare rezultat dintr-o încrucișare cu frînghie; înfrînge, verb (a rupe, a încălca, a viola; a învinge, a distruge; reflexiv, învechit, a ceda, a se umili), cu prefix factitiv în- (sau, după Pușcariu 844; Candrea-Dens., 649; REW 4412; Pușcariu, Lr., 18 și DAR, din latina popular *infrangĕre, în loc de infringĕre, ipoteză care nu este necesară); înfrîntură, substantiv feminin (blenoragie); răsfrînge, verb (a sufleca; a reflecta), cu prefix răs-. conform cufrînge. Frîngurele, substantiv feminin plural (fragment), cuvînt literar, pe care nu îl găsim menționat în dicționare (se folosește ca titlu de maxime răzlețe sau de citate de mică întindere), pare a fi o creație modernă, capricioasă și fără autoritate; nu știm dacă Vlahuță este cel care a folosit-o pentru prima dată (Giuglea, LL, I, 164, o pune greșit în legătură cu prov. refranh). Forme diferite ale cuvantului fringe: frấng frấn Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRÎNGE: FRÎNGE verb 1. a rupe, (învechit) a înfrînge. (A fringe în două pîinea; a fringe o creangă.) 2. a ceda, a se rupe. (Materialul s-a fringe la presiune.) 3. (medicina) a(-și) fractura, a(-și) rupe. (Și-a fringe un os.) 4. a (se) curba, a (se) îndoi. (S-a fringe de mijloc.) 5. a epuiza, a extenua, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (regional) a stoci, (prin Olt. și Muntenia) a dehobi, (învechit) a zămorî, (figurat) a suge. (Munca excesivă l-a fringe.) 6. a se întrerupe. (Liniile se fringe în acel punct.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru frînge: frînge verb vezi BATE. BIRUI. CURMA. ÎNCETA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNTRERUPE. ÎNVINGE. OPRI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FRINGE' frîncéșteFRINÉEfrîngătoárefrîngătorFRÎ́NGEFRÎ́NGEREfrînghíefrînghiérfrînghieríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL frînge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului frînge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A frînge în două pîinea; a frînge o creangă. Materialul s-a frînge la presiune. Și-a frînge un os. S-a frînge de mijloc. Munca excesivă l-a frînge. Liniile se frînge în acel punct. |
GRAMATICA cuvântului frînge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului frînge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul frînge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE frî́nge? Vezi cuvântul frî́nge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul frî́nge?[ frî́-nge ] Se pare că cuvântul frî́nge are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL frînge Inţelegi mai uşor cuvântul frînge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Na-ți-o bună, că ți-am frînt-o! = na-ți-o frîntă, că ți-am dres-o! vezi frînt A-și frînge sau a-i frînge cuiva gîtul = a muri într-un accident sau a omorî, a ucide; figurat a-și ruina situația sau a ruina situația cuiva prin întreprinderi nereușite A-și frînge mîinile = a-și împreuna mîinile și a-și îndoi cu putere degetele în semn de durere, deznădejde sau regret |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Materiale plastice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
