 | as |
|
| Frî́nă [ frî́-nă ] VEZI SINONIME PENTRU frî́nă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului frina în mai multe dicționareDefinițiile pentru frina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRÎ́NĂ: FRÎ́NĂ, frîne, substantiv feminin 1. Dispozitiv folosit pentru încetinirea sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. Trenul cu patru vagoane intră în gară cu toate frînele strînse. DUMITRIU, N. 98. Vagonul nemaifiind în coadă, frînarul de siguranță îl părăsise, iar locul de la pavilionul de observație, unde e frîna, era acuma gol. CARAGIALE, M. 142. 2. figurat Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. Acei care nu contribuie la desfășurarea criticii și autocriticii sînt o frînă în calea mersului înainte. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 208. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRÎNA: FRÎNÁ, frînez, verb I. tranzitiv 1. (Mai ales cu privire la vehicule) A încetini sau a opri din mișcare cu ajutorul frînei. Șoferul frînează mașina. • intranzitiv Mașina frînă brusc. 2. figurat A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, çursul, manifestarea unui proces, a unui sentiment etc. Nu există putere în lume în stare să frîneze avîntul făuritorilor vieții noi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2582. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru frî́nă: *frî́nă forme, plural e (despre frîŭ, frîne, după limba franceza frein). Opritoare (pedică) la roatele vechiculelor (locomotive, vagoane, automobile, biciclete, trăsurĭ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru frîna: frîna verb vezi ÎMPIEDICA. ÎNFRÎNA. OPRI. STĂVILI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRÎNA: FRÎNA verb a opri. (A frina mașina.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru frînă: frînă substantiv verbal OBSTACOL. PIEDICĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FRINA' frimitúrăfrîmtézfrîmtúrăFRIMUfrî́năfrînárFRÎNÁREFrîncfrîncésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL frînă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului frînă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A frînă mașina. |
GRAMATICA cuvântului frînă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului frînă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul frînă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE frî́nă? Vezi cuvântul frî́nă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul frî́nă?[ frî́-nă ] Se pare că cuvântul frî́nă are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără oprire?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
