 | as |
|
| Frică [ fri-că ] VEZI SINONIME PENTRU frică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului frica în mai multe dicționareDefinițiile pentru frica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRICĂ: FRÍCĂ, (rar) frici, substantiv feminin Stare de adîncă neliniște și tulburare provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj. vezi teamă, spaimă, groază. O dată cu noaptea, frica rece începu a rătăci prin sufletul boierului ca o mînă care se tîrăște prin întuneric, pipăie și caută să apuce ceva. SADOVEANU, O. III 76. Copilul încremenește de frică, cu țipătul înăbușit pe buzele vinete. C. PETRESCU, S. 46. Omul... a uitat toate spaimele, fricile și nevoile cîte le-a fost suferit într-un an de zile. SBIERA, P. 311. O frică fantastică i-a închipuit niște năluciri fioroase. NEGRUZZI, S. I 28. Frica păzește bostănăria. • (Motivul se indică prin determinări introduse prin prepoziție «de» sau exprimate printr-un genitiv obiectiv ori printr-o propoziție secundară) De frica ocnei s-a răznit. COȘBUC, P. I 230. Se întoarnă înapoi... de frică să nu-i mai rupă cineva și celalalt picior. CREANGĂ, P. 96. Mi se pare mie că și boieriul, cît era de boieri, luase frica turbincăi. id. ib. 307. • (În construcție cu verbul «a fi» și cu subiectul logic în dativ) Eram copil și cînd am venit să văz cum se treieră, îmi bătea inima și mi-era frică. PREDA, Î. 27. Dacă ți-i frică, bade, au să te mănînce cînii. CAMILAR, TEM. 67. • (Mai rar, construit cu verbul «a avea») N-ai frică, scumpa me... Nici moartea nu mă va putea smulge de lîngă tine. ALECSANDRI, T. I 367. • Locuţiune adverbiala Cu frică = cu teamă, temîndu-se. Intră în ograda lui Tăun cu frică, parcă se temea să nu-l înșface de picioare niște zăvozi. CAMILAR, TEM. 118. Ne-am iubit cu multă frică, Ș-ai noști n-au știut nimică. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 55. Fără (nici o) frică = nefiindu-i frică, fără teamă, cu curaj. Însă cum a asfinți soarele, să știi că a murit cerbul. Și atunci să ieși fără frică, să-i jupești pielea. CREANGĂ, P. 225. De-acum pot, fără nici o frică, să trec prin ietacul babei. ALECSANDRI, T. I 53. Nici de frică = nicidecum, de loc, o dată cu capul. Bre, da ră-i apa astăzi! Nu-mi merge pe gît nici de frică. ALECSANDRI, O. P. 248. • locuțiune adjectiv Fără frică = neînfricat, curajos. Nică fără frică [titlu]. CASSIAN. • Expresia: A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva; b) a-i fi teamă să nu i se întîmple cuiva ceva rău. A lua frica cuiva vezi lua. A fi cu frica-n spate (sau în sîn) = a fi într-o continuă stare de neliniște și teamă. Mai bine... mă întorceam binișor acasă; încai acum n-aș fi cu frica-n spate. ALECSANDRI, T. 316. A ști de frica (cuiva) = a asculta de cineva, fiindu-i frică de el. • (În expresii hiperbolice, arătînd intensitatea sentimentului) A fi (mai) mort de frică. ▭ Cum îl văzu fata că este așa de grozav, niște răcori o apucară și i se făcu părul măciucă de frică. ISPIRESCU, L. 18. Cînd știa că are să deie peste Ivan, i se tăiau picioarele ș-o strîngea în spate de frică. CREANGĂ, P. 314. – plural și: (rar) frici (SBIERA, P. 311). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRICĂ: FRÍCĂ, (rar) frici, substantiv feminin Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. • locuțiune adjectiv Fără frică = neînfricat; curajos. • Locuţiune adverbiala Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. • Expresia: A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – conform greacă phrikē. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRICĂ: FRÍCĂ substantiv feminin Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. • locuțiune adjectiv Fără frică = neînfricat; curajos. • Locuţiune adverbiala Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nicio) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc. • Expresia: A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – conform greacă phrikē. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru frică: frícă (fríci), substantiv feminin – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. limba neogreacă φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezența sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. conform și albaneză firkë (Meyer 110). derivat fricos, adjectiv (care se teme, laș, sperios; învechit, îngrozitor); înfrica, verb (a speria, a înspăimînta); înfricoșetor, adjectiv (îngrozitor); neînfric(oș)at, adverb (imperturbabil, netulburat). – Din limba română provine rut. fryka. Forme diferite ale cuvantului frica: fríci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRICĂ: FRICĂ s. 1. teamă, temere, (livresc, fam. și deprindere) poltronerie, (franțuzism) aprehensiune, (rar) temut, (popular) păsare, (învechit și regional) scîrbă, (învechit) stideală, stidință, stidire, teamăt, temătură, temoare, (latinism învechit) timoare, (argotic) tîrșală, tîrșă. (Nu simțea nici un pic de frica.) 2. speriat, sperietură, (învechit și regional) sperieciune. (A tras o frica!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru frică: frícă forme, plural ĭ (mgr. friki, despre vgr. phrike, despre phrisso, mă înfior; albaneză frikă. despre limba română vine rut. frika). Teamă: mĭ-e frică de lup, să nu vie lupu. Nicĭ de frică, în nicĭ un caz: nu-mĭ place nicĭ de frică. Frica păzește pepenăria (saŭ bostănăria), de frică multe facĭ și suferĭ, ca și cu paza pepenilor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRICĂ: FRÍCĂ fricaci forme Stare de neliniște sufletească cauzată de un pericol; teamă. [G.-D. fricii] /cf. greacă phrike Forme diferite ale cuvantului frica: fricaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru frică: frícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat frícii; plural frici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru frică: frică forme temere mare. [Grec bizantin FRIKE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Frică: Frică ≠ îndrăzneală, neînfricare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru frică: !frícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat frícii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FRICA' FRIABILITÁTEFRIANDÍZEFRIBOURGFriburgFRÍCĂfricandóFRICANDÓUFRICASÉFRICASEU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL frică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului frică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu simțea nici un pic de frică. A tras o frică!. Nu simțea nici un pic de frică. FRÍCĂ fricăci forme Stare de neliniște sufletească cauzată de un pericol; teamă. |
GRAMATICA cuvântului frică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului frică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul frică poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE frică? Vezi cuvântul frică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul frică?[ fri-că ] Se pare că cuvântul frică are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL frică Inţelegi mai uşor cuvântul frică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu frică = cu teamă, temîndu-se Fără nici o frică = nefiindu-i frică, fără teamă, cu curaj Nici de frică = nicidecum, de loc, o dată cu capul locuțiune adjectiv Fără frică = neînfricat, curajos A băga cuiva frica în oase = a înfricoșa pe cineva A duce frica cuiva sau a ceva = a a-i fi teamă de cineva; b a-i fi teamă să nu i se întîmple cuiva ceva rău A fi cu frica-n spate sau în sîn = a fi într-o continuă stare de neliniște și teamă A ști de frica cuiva = a asculta de cineva, fiindu-i frică de el locuțiune adjectiv Fără frică = neînfricat; curajos Locuţiune adverbiala Cu frică = cu teamă, temându-se Fără nici o frică = cu curaj Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul A băga cuiva frica în oase = a înfricoșa pe cineva A duce frica cuiva sau a ceva = a a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău A fi cu frica în spate sau în sân = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el locuțiune adjectiv Fără frică = neînfricat; curajos Locuţiune adverbiala Cu frică = cu teamă, temându-se Fără nicio frică = cu curaj Nici de frică = nicidecum, deloc A băga cuiva frica în oase = a înfricoșa pe cineva A duce frica cuiva sau a ceva = a a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău A fi cu frica în spate sau în sân = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL frică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ; buba-mânzului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul frică are forma: frici
