 | as |
|
| Fremăta [ fre-mă-ta ] VEZI SINONIME PENTRU fremăta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fremata în mai multe dicționareDefinițiile pentru fremata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a fremăta (forma la infinitiv) A fremăta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FREMĂTA: FREMĂTÁ, freámăt, verb I. intranzitiv 1. (Despre frunze, prin extensie despre copaci și păduri) A produce freamăt. vezi foșni. Un tei fremăta lin la o boare de vînt și trimetea miros puternic în odaia lui plină de lucruri vechi. SADOVEANU, O. IV 428. Îmi freamătă frunza, – iar apele-mi cîntă Și toate ca-n vis îmi apar. IOSIF, P. 3. Freamătă codrii de vuietul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. • figurat Doina fremăta în adîncuri. SADOVEANU, O. I 299. ♦ tranzitiv A face să tremure, a mișca. Arinii și plopii își freamătă neliniștiți frunza. CAMIL PETRESCU, O. I 326. • figurat Ascult cum își freamătă cîntul Pădurea, părîul și vîntul. COȘBUC, P. II 89. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a tresălta. Fremătînd întreagă, se ridică Cu ochii-ntunecați. TOMA, C. vezi 146. ♦ (Despre colectivități) A se mișca, a se agita. Freamătă mulțimea-n sală, Vălurînd cu nerăbdare; Sună tobele puternic, Țipă vesele fanfare. IOSIF, T. 80. • (Despre locul unde se agită o mulțime) Sala de cinematograf provincial... era plină, caldă, fremăta de zgomot stăpînit. DUMITRIU, N. 291. Clocoteau împrejurimile de zgomot și pînă dincolo de întinsurile Podenilor cîmpia fremăta ca un stup. MIHALE, O. 317. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FREMĂTA: FREMĂTA verb 1. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (învechit și regional) a sălta, (învechit) a (se) sălbătici. (Apele crescute fremata în matcă.) 2. a se înfiora, a palpita, a tremura. (Nările îi fremata.) 3. a se înfiora, a palpita, a tresălta, a tresări, a vibra. (fremata de bucurie, de emoție.) 4. a palpita, a pulsa, a vibra, a zvîcni. (fremata în el o mare bucurie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FREMĂTA: FREMĂTÁ, freámăt, verb I. intranzitiv 1. (Despre frunze; prin extensie despre copaci și păduri, despre valurile mării; la persoană 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FREMĂTA: FREMĂTÁ, freámăt, verb I. intranzitiv 1. (Despre frunze; prin extensie despre copaci și păduri, despre valurile mării; la persoană 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fremăta: fremătá (a fremăta) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu freámăt, persoana a doua singular: tu freámăți, 3 freámătă; conjunctiv prezent 3 să freámăte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fremăta: fremătá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu freámăt, persoana a doua singular: tu freámăți, persoana a treia singular: el / ea freámătă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural frémete Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru fremăta: fremătá verb, indicativ prezent persoană 1 freámăt, 2 frémeți, 3 freámătă; conjunctiv prezent persoană 3 să frémete Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine |
CUVINTE APROPIATE DE 'FREMATA' FREGÁTĂFREIBERGfrelífremFREMĂTÁFREMĂTÁREFREMĂTĂTÓRfremătósFREMISMÉNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fremăta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fremăta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Apele crescute fremăta în matcă. Nările îi fremăta. Fremăta de bucurie, de emoție. Fremăta în el o mare bucurie. Fremăta în el o mare bucurie. |
GRAMATICA cuvântului fremăta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fremăta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fremăta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fremăta? Vezi cuvântul fremăta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fremăta?[ fre-mă-ta ] Se pare că cuvântul fremăta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fremăta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Flotor de hidroavion?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul fremăta se conjugă: ei ele frémete
