 | as |
|
| Fraudă [ fra-u-dă ] VEZI SINONIME PENTRU fraudă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului frauda în mai multe dicționareDefinițiile pentru frauda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a frauda (forma la infinitiv) A frauda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FRAUDĂ: FRÁUDĂ (< limba franceza ) substantiv feminin (Dr.) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. • Frauda creditorilor = săvârșirea, de către debitor, a unor acte păgubitoare pentru creditor (ex. înstrăinarea unor bunuri ale debitorului, având cunoștință de faptul că prin aceasta devine insolvabil). • forme de lege = încheierea unui act juridic cu scopul de a încălca o dispozițiune legală imperativă sau prohibitivă. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRAUDĂ: FRÁUDĂ, fraude, substantiv feminin (juridic) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [ pronunție: fra-u-] – Din limba franceza fraude, latina fraus, fraudis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRAUDĂ: FRÁUDĂ, fraude, substantiv feminin Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [ pronunție: fra-u-] – Din limba franceza fraude, latina fraus, fraudis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRAUDĂ: FRÁUDĂ, fraude, substantiv feminin Înșelăciune, act de rea-credință săvîrșit de cineva pentru a realiza un profit material în detrimentul altuia. Am voit... să surprindem fraudele. ALECSANDRI, T. 1705. – Pronunțat: fra-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRAUDĂ: FRÁUDĂ fraudae forme 1) Sustragere de bunuri materiale pentru a obține un profit, păgubind pe altul. 2) Sumă de bani sustrasă prin înșelarea încrederii. [G.-D. fraudei; silabe fra-u-] /<fr. fraude, latina fraus, fraudadis Forme diferite ale cuvantului frauda: fraudae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FRAUDĂ: FRÁUDĂ substantiv feminin Înșelătorie, hoție, act de rea-credință făcut cu scopul de a realiza profituri personale. ♦ Sumă sustrasă prin înșelătorie, prin defraudare. [< limba franceza , italiana fraude, conform latina fraus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fraudă: *fráudă forme, plural e (latina fraus, fraudis). Înșelăcĭune (falsificînd un bilet, substrăgînd o marfă fără să plăteștĭ vamă, contrabandă ș. a.) Pin fraudă, pin înșelăcĭune, înșelînd. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FRAUDĂ: FRÁUDĂ substantiv feminin act de rea-credință cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; hoție. • sumă sustrasă. (< limba franceza fraude, latina fraus, -dis) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fraudă: fraudă forme 1. înșelăciune, faptă de rea credință; 2. sustragere de mărfuri sau de proviziuni dela taxele vamale. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRAUDA: FRAUDÁ, fraudez, verb I. tranzitiv A săvârși o fraudă; a defrauda. [ pronunție: fra-u-] – Din limba franceza frauder, latina fraudare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRAUDA: FRAUDÁ, fraudez, verb I. tranzitiv A săvârși o fraudă; a defrauda. [ pronunție: fra-u-] – Din limba franceza frauder, latina fraudare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRAUDĂ: FRAUDĂ substantiv (juridic) delapidare, escrocherie, hoție, (livresc) malversație, (figurat) mîncătorie. (A comite o frauda.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FRAUDA: FRAUDÁ verb I. trecut A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [pronume fra-u-. / < limba franceza frauder, italiana fraudare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru frauda: fraudá verb (silabe fra-u-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu fraudéz, persoana a treia singular: el / ea și plural fraudeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FRAUDA: FRAUDÁ verb trecut a comite o fraudă; a defrauda. (< limba franceza frauder, latina fraudare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRAUDA: FRAUDÁ, fraudez, verb I. tranzitiv A defrauda. – Pronunțat: fra-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fraudă: fráudă substantiv feminin (silabe fra-u-), genitiv dativ articulat fráudei; plural fráude Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fraudă: fráudă (fra-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat fráudei; plural fráude Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru frauda: fraudá (a frauda) (fra-u-) verb, indicativ prezent 3 fraudeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FRAUDA: FRAUDÁ verb vezi defrauda, delapida, sustrage. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru frauda: frauda verb vezi DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FRAUDA' frătúțFrătuțiFRÂUfrâuăFRÁUDĂFRAUDÁREfraudatórFRAUDATÓRIU, -IEfraudéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL frauda Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului frauda dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FRÁUDĂ fraudae forme 1 Sustragere de bunuri materiale pentru a obține un profit, păgubind pe altul. Fraude, latina fraus, fraudadis. A comite o frauda. A comite o frauda. Fraudá a frauda fra-u- verb, indicativ prezent 3 fraudeáză. |
GRAMATICA cuvântului frauda? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului frauda. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul frauda poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fraudă? Vezi cuvântul fraudă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fraudă?[ fra-u-dă ] Se pare că cuvântul fraudă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL frauda Inţelegi mai uşor cuvântul frauda dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Frauda creditorilor = săvârșirea, de către debitor, a unor acte păgubitoare pentru creditor ex forme de lege = încheierea unui act juridic cu scopul de a încălca o dispozițiune legală imperativă sau prohibitivă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL frauda |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hipoclorit de potasiu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul frauda se conjugă: ei ele fraudeáză
