Definiție frate de mire

Cautăm definiția cuvântului frate de mire în mai multe dicționare

Definițiile pentru frate de mire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRATE:
FRÁTE, frați, substantiv masculin

1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex) născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. Tu-mi ești frate dintr-o mamă, Mă iubești! COȘBUC, P. I 135. Toți s-au mirat de frumseța și istețimea acelor doi frați. RETEGANUL, P. II 36. Frate, frate, dar brînza-i pe bani, se spune atunci cînd interesele materiale sînt mai presus de sentimente.
       • Frate bun (adevărat, drept sau, regional, dulce) = frate născut din același tată și aceeași mamă. Frate vitreg = frate numai după tată sau numai după mamă. Frate geamăn = frate născut o dată cu alt frate sau cu o soră. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mînă = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Vă poftim deseară la nunta vecinului Stan. M-a pus frate de mînă. STANCU, despre 72. Frați de cruce vezi cruce.
       • (Urmat de un adjectiv posesiv, în forma nearticulată frate) Mă, băiete, ascultă... să nu uiți să-i spui lui frate-tău că-l aștept negreșit. CARAGIALE, P. 62. Eu sînt Buzescu Preda, iar cel mîndru voinic Cu pletele-aurite e frate-meu cel mic. BOLINTINEANU, O. 52.
♦ (La plural ) Nume dat copiilor (în cazul cînd se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori aceeași mamă. Nu se află-adevărat Frați să se fi cununat. ALECSANDRI, P. P. 27.

2. Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unei persoane (indiferent de sex). Noroc, fraților! La mulți ani! PAS, Z. I 105. Cu grai neliniștit zise fie-sei: Bine, frate dragă, toți te-au sărutat? ISPIRESCU, L. 377. Frate! știi c-avem două fete mari? ALECSANDRI, T. I 131.
       • figurat Vin la tine, frate codru, După sfat și mîngîieri. TOMA, C. vezi 50.
       • (Întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații, fără a se adresa unei anumite persoane și servind pentru a atrage atenția asupra celor spuse) Și se puseră, frate, pe ospăț, aduseră carne și vin. RETEGANUL, P. V 33. Îmbla, frate, mindrul soare, Îmbla, frate, să se-nsoare. ALECSANDRI, P. P. 27.
♦ Tovarăș, prieten. Eu ți-s frate, tu mi-ești frate, În noi doi un suflet bate! ALECSANDRI, P. A. 105. Frați sînt aceia ce vor a-și împărtăși suferințele unii cu alții. BĂLCESCU, O. I 348.

3. Grad în ierarhia călugărească, persoană care se retrage la mănăstire, pregătindu-se să devină monah. S-a făcut frate la schitul de la Durău. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. Cum te mai simți, frate Paisie? îl întrebă unul din monahi. NEGRUZZI, S. I 160.

4. Fiecare din ramificațiile care se formează la subsuoara frunzelor unor plante din nodurile de la baza tulpinii.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FRATE

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru FRATE:
FRATE substantiv

I.

1. Frat, Gh. (Ard); -u, ard., 1758 (Paș); -ul (16 A II 142).

2. Fraia, loan (M mar);

– substantiv ard., 1240).

3. Frătuț/u(l) (Gorj 214; 17 A I 43; V 32); -ă (17 A IV; -ii termen etnic bănățean.

4. Frate (16 BIV 123, V 442; Sd XVI);

– popa (16 B VI 26); Frătești s.

5. Frați, Ioan (17 A II 218).

6. Fratea (16 B III 358; Ard; 17 B II 167); Frătea (Sur XXIV).

7. Frăteaiu (Sur III).

8. Din substantiv articulat, fratele: Fratelea Șt. (16 A III 365);

– forme (Sur XXI); Fratelia s.

9. Frătei (Dm; Sd XVI); -u (16 B VI 144; 16 A III 47; 17 A II 143, 14 306).

10. Frateș frecv., conform Brateș.

11. Frătic (16 B III 175); -a (17 B I 215, II 395); -ă, 1619 (Glos).

12. Frăției (Ard); -u (Viciu 15).

13. Frătianu (Băl II); Frătiani substantiv (Sd XI 53).

14. Fratița, G. (Sd VII 116); Frătița b. (Dm; Arh; Sd IV, VI 251, XVI; Răc 20);

– orăjnic, mold. (RI XII 238); Frătiță, Tacul (BGI VII 27);

– comis ș.a. (Sur VIII, XV 133)

15. Frătăuți și Fratoștița ss.; Fratovshi G. (17 A I 95). 16. Frătule. 17. Fratiul boier 1521 (P Gov f0 17). 18. Lufrate, C. ard. (An C VI 126).

II. Din plur. frați:

1. Frăț (Ard); -il (Isp II1).

2. Frați, Ion (Ard I 247).

3. Frățcan (16 B III 240).

4. Frățea munt. (17 B III 166);

– țig. (16 B I 60).

5. Frați/an (C Ștef); -ian (16 A I 227, II 118, III 209; Sd VI 75); Frățian (Sd XVI; 17 A IV 111); -ian (17 A147); -ian Ioan, buc. (B-răz 9); -ianul Dragota (Ștef).

6. Frățică (16 B I 188).

7. Frățilă pren (P3; P14; P Bor 119; Dm; Sd XI 263; Glos); Frățil/e, A., ard., act.; -ea pren. (AO XXI 201); -easa și -ești ss.

8. Frățiloiu. b. (RI I 28); Frățilescu (Tis 42).

9. Cu afer. Rățilă, D-tru (B răz 59).

10. Frățiman mold. (Băl II); -olt. 1647 (AO XVIII 135).

11. Frățior pah. (17 A III 159); -fam. buc.

12. Frăținescu, Iftodie (Băl VI).

13. Frățălu (Cat mold II).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

FRATE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRATE:
FRÁTE, frați, substantiv masculin

1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă; frățâne.
• Frate bun (sau adevărat, drept sau, regional, dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat.
♦ (La plural ) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă.

2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex).

3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei.
♦ Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad.

4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii.

5. (botanică; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum).

– latina frater, -tris.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FRATE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRATE:
FRÁTE, frați, substantiv masculin

1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă; frățâne.
• Frate bun (sau adevărat, drept sau, regional, dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat.
♦ (La plural ) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă.

2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex).

3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad.

4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii.

5. (botanică; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum).

– Din latina frater, -tris.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

frate

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru frate:
fráte (fráți), substantiv masculin

– Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană născută din aceiași părinți (sau numai din unul).

– Mr. frate, megl. frati, istr. frǫte. latina frātĕr, frātrem (Pușcariu 644; Candrea-Dens., 635; REW 3485; DAR), conform albaneză frat, italiana fra(te), prov. fraire, limba franceza frère. Cuvînt comun (conform ALR, I, 159). conform frăține, fîrtat. Pentru folosirea în doc. vechi, conform Docan, Arhiva, XI, 422-44. derivat frățesc, adjectiv (de frate, fratern; călugăresc); frățește, adverb (în mod fratern); frăție, substantiv feminin (fraternitate; înrudire între frați; iubire frățească); frățime, substantiv feminin (breaslă, confrăție); frățior, substantiv masculin (dim. al lui frate; plantă, ciormoiag, Melampyrum cristatum); frătuț, substantiv masculin (poreclă dată românilor din Banat); înfrăți, verb (a se uni în calitate de frați spirituali; a se asocia, a se uni, a fraterniza; a da lăstari plantele). derivat neol. fratern, adjectiv, din latina fraternus; fraternitate, substantiv feminin, din limba franceza fraternité; fraterniza, verb, din limba franceza fraterniser; confrate, substantiv masculin pe baza modelului limba franceza confrère.
Forme diferite ale cuvantului frate: fráți
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

FRATE

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRATE:
FRÁTE frateți m.

1) Persoană de sex masculin luată în raport cu altă persoană născută din părinți comuni.
• frate bun (drept, adevărat) fiecare dintre copiii de sex masculin luat în raport cu altă persoană născută din părinți comuni. frate vitreg frate numai după tată sau numai după mamă. frate geamăn frate născut o dată cu alt frate sau cu o soră. frateți de lapte copii născuți de mame diferite, dar alăptați de aceeași femeie. frate de cruce prieten nedespărțit al cuiva (legat prin jurământ și prin amestecul simbolic al sângelui).

2) figurat Fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate prin activitate și viață dusă în comun, luate în raport una cu alta.

3) învechit Călugăr însărcinat cu treburi gospodărești.

4) (la unele plante) Lăstar crescut la subsuoara unei frunze. /<lat. frater
Forme diferite ale cuvantului frate: frateți
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FRATE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRATE:
FRATE s.

1. (popular) frăține, (învechit) brat. (Era frate bun cu el.)

2. frate de cruce = (popular) fîrtat.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

frate

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru frate:
fráte substantiv masculin, plural frați
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

frate

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru frate:
fráte substantiv masculin, plural frați
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

FRATE

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FRATE:
FRÁTE substantiv verbal copil.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

frate

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru frate:
frate substantiv verbal COPIL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'FRATE DE MIRE'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL frate

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului frate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

FRÁTE frateți m.

• frate bun drept, adevărat fiecare dintre copiii de sex masculin luat în raport cu altă persoană născută din părinți comuni.

Frate vitreg frate numai după tată sau numai după mamă.

Frate geamăn frate născut o dată cu alt frate sau cu o soră.

Frateți de lapte copii născuți de mame diferite, dar alăptați de aceeași femeie.

Frate de cruce prieten nedespărțit al cuiva legat prin jurământ și prin amestecul simbolic al sângelui.

Era frate bun cu el.

GRAMATICA cuvântului frate?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului frate.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul frate poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul frate sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
La plural substantivul frate are forma: frați

CUM DESPART ÎN SILABE frate?

Vezi cuvântul frate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul frate?

[ fra-te ]
Se pare că cuvântul frate are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL frate

Inţelegi mai uşor cuvântul frate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Frate bun adevărat, drept sau, regional, dulce = frate născut din același tată și aceeași mamă

Frate vitreg = frate numai după tată sau numai după mamă

Frate geamăn = frate născut o dată cu alt frate sau cu o soră

Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică

Frate de mînă = băiat care servește mireasa în timpul nunții

Frate bun sau adevărat, drept sau, regional, dulce = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții

Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică

Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții

Frate de cruce = fârtat

Botanică; în compusul Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase Gerranium silvaticum

Frate bun sau adevărat, drept sau, regional, dulce = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții

Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică

Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții

Frate de cruce = fârtat

Frate de cruce = popular fârtat

Frate de cruce = popular fîrtat

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL frate

frăține brat
VEZI SINONIME PENTRU frate PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pune laba pe cineva sau pe ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de incidență
glaucus
a apuca, a înhăța pe cineva sau ceva
fenomen natural constând în persistența și continua evoluție a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, în detrimentul celor mai puțin dotate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?