 | as |
|
| Franc [ franc ] VEZI SINONIME PENTRU franc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului franc tiror în mai multe dicționareDefinițiile pentru franc tiror din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC2, -Ă adjectiv (Franțuzism, despre persoane) Care are un caracter sincer, care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gîndește; deschis; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează un astfel de caracter. Bunătatea inimii sale se vedea scrisă pe figura-i francă și plăcută. FILIMON, C. 181. • figurat Îl respectam și-l admiram, robit... de inima lui francă. GALACTION, O. I 100. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. Planul se schimbase: fusese franc și voinicesc, acum devenise mișelesc. GHICA, S. 111. Forme diferite ale cuvantului franc: franc-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC1 franccă (francci, francce) 1) (despre persoane) Care nu tăinuiește nimic; dispus a-și exprima gândurile fără a le ascunde; deschis; neprefăcut; sincer. Atitudine franccă. 2) și adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă claritate în exprimare; prezentat în mod direct. Surâs franc. 3) (despre acțiuni) Care corespunde legilor de onoare și probitate; în conformitate cu onoarea și probitatea morală; onest; cinstit. /<fr. franc Forme diferite ale cuvantului franc: franccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC1, franci, substantiv masculin 1. Unitate monetară în Franța, Elveția etc. 2. (Învechit) Unitate monetară în Romînia, leu; (astăzi) valoare bănească nedeterminată, ban, avere. Și ei învîrt francii cu lopata. DUMITRIU, N. 29. Într-o zi, iar îi crăpa buza de cîțiva franci. CAMIL PETRESCU, U. N. 233. Francii îs legați în colțul basmalei. BUJOR, S. 66. • Expresia: (Familiar) A împușca francul vezi împușca. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRANC4: FRANC4, -Ă, franci, -ce, substantiv masculin plural , adjectiv 1. S. m. plural Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în secolul III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în secolul V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci4 (1). – Din limba franceza franc. Forme diferite ale cuvantului franc4: franc4-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRANC4: FRANC4, -Ă, franci, -ce, substantiv masculin plural , adjectiv 1. S. m. plural Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în secolul III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în secolul V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci4 (1). – Din limba franceza franc. Forme diferite ale cuvantului franc4: franc4-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru frânc: frânc, frânci, substantiv masculin – Francez (Bârlea, 1924); nume generic dat odinioară, la noi, occidentalilor de origine latină. ♦ (onom.) Frănc, Franc, Frânc, Frâncău, Frâncu, nume de familie (64 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – latina francus (DEX, MDA); dublet al lui franc, din limba franceza franc (DER). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC3, -Ă, franci, -ce, adjectiv (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Variante: franș, -ă adjectiv] – Din limba franceza franc. Forme diferite ale cuvantului franc: franc-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC3, -Ă, franci, -ce, adjectiv (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Variante: franș, -ă adjectiv] – Din limba franceza franc. Forme diferite ale cuvantului franc: franc-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC1, franci, substantiv masculin 1. Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția înainte de introducerea monedei euro, dar și în alte țări. 2. (învechit) Unitate monetară în România; leu2. ♦ (Azi, la plural ) Valoare bănească nedeterminată; bani, avere. – Din limba franceza franc. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC substantiv ban, gologan, para, (învechit și popular) sorocovăț, (popular și fam.) pitac, sfanț, (regional și fam.) pițulă, (astăzi fam.) arginți (la plural), (familial) capital, (argotic) lovele (la plural), mangări (la plural), mardei (la plural), material. (A rămas fără franci.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC3, -Ă adjectiv substantiv masculin (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în secolul III, pe cursul inferior al Rinului. • (substantiv feminin) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei. (< limba franceza franc, franque) Forme diferite ale cuvantului franc: franc-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC1, franci, substantiv masculin 1. Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția etc. 2. (învechit) Unitate monetară în România; leu2. ♦ (Azi, la plural ) Valoare bănească nedeterminată; bani, avere. – Din limba franceza franc. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC2, franci, substantiv masculin Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul. – Din limba franceza franc. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC2, franci, substantiv masculin Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul. – Din limba franceza franc. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC1 substantiv masculin unitate monetară a Franței, Elveției, țărilor Africii Centrale, Belgiei etc. • monedă divizionară în Maroc, a suta parte dintr-un dirham. (< limba franceza franc) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru franc: franc a. ce ține de națiunea Francilor: monarhie francă; limbă francă, jargon amestecat (din franceza, italiana, spaniola și araba) ce vorbesc levantinii din Mediterana. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC3 francci m. 1) (în Franța, Belgia, Elveția etc.) Unitate a sistemului monetar. 2) la plural fam. Bani în număr nedeterminat; parale. /<fr. franc Forme diferite ale cuvantului franc: francci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FRÂNC: FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, substantiv masculin și forme (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină. – latina Francus. Forme diferite ale cuvantului franc: franc-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FRÂNC: FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, substantiv masculin și forme (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – latina Francus. Forme diferite ale cuvantului franc: franc-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC substantiv neutru Portaltoi obținut din sămânța soiurilor cultivate care fac parte din aceeași specie cu altoiul. [< limba franceza franc]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC adverb deschis, direct, fățiș, sincer, (învechit) aievea, avedere, (figurat) neted, verde. (I-a spus franc tot ce avea de spus.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC, -Ă adjectiv Sincer; neascuns, deschis; cinstit, loial. [Variante franș, -ă adjectiv / < italiana franco, limba franceza franc]. Forme diferite ale cuvantului franc: franc-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC2 substantiv neutru portaltoi din sămânța soiurilor cultivate din aceeași specie cu altoiul. (< limba franceza franc) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC2 franccă (francci, francce) istorie Care aparține francilor; referitor la franci. Limbă franccă. /<fr. franc Forme diferite ale cuvantului franc: franccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru franc: franc (loial, care aparține francilor) adjectiv masculin, plural franci; forme singular fráncă, plural fránce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru frânc: frânc substantiv masculin, adjectiv masculin, plural frânci; forme singular frâncă, genitiv dativ articulat frâncei, plural frânce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC substantiv masculin Unitate monetară în Franța, Elveția, Belgia etc. [< limba franceza franc]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru franc: franc1 (loial, referitor la franci) adjectiv masculin, plural franci; forme fráncă, plural fránce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru franc: franc a. și adverb deschis, sincer: caracter franc, vorbește franc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru franc: franc (monedă, portaltoi, nume de popor) substantiv masculin, plural franci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FRANC4: FRANC4, -Ă adjectiv sincer, loial, cinstit. (< limba franceza franc) Forme diferite ale cuvantului franc4: franc4-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru franc: franc2 (monedă, portaltoi, nume etnic) substantiv masculin, plural franci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru franc: franc m. monedă de argint, unitatea sistemei monetare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru franc: franc adjectiv verbal CINSTIT. NEPREFĂCUT. SINCER. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Franc: Franc, -ca, -ulea vezi Frînc I 1, II A 4. Forme diferite ale cuvantului franc: franc-ca -ulea Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru frânc: !frânc (învechit) substantiv masculin, plural frânci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC adverb vezi fățiș. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC substantiv verbal ban. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FRANC: FRANC substantiv verbal leu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru franc: franc substantiv verbal LEU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FRANC TIROR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL franc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului franc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FRANC1 franccă francci, francce 1 despre persoane Care nu tăinuiește nimic; dispus a-și exprima gândurile fără a le ascunde; deschis; neprefăcut; sincer. Atitudine franccă. Surâs franc. A rămas fără franci. FRANC3 francci m. I-a spus franc tot ce avea de spus. FRANC2 franccă francci, francce istorie Care aparține francilor; referitor la franci. Limbă franccă. |
GRAMATICA cuvântului franc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului franc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul franc poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE franc? Vezi cuvântul franc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul franc?[ franc ] Se pare că cuvântul franc are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL franc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Om de știință?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul frânc are forma: frâncă
La plural substantivul frânc are forma: frânci
