 | as |
|
| Formulă [ for-mu-lă ] VEZI SINONIME PENTRU formulă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului formula în mai multe dicționareDefinițiile pentru formula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a formula (forma la infinitiv) A formula conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru FORMULĂ: FORMÚLĂ substantiv feminin (< latina, italiana formula, conform limba franceza formule): expresie generală și invariabilă a unei idei sau relații, care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. • formula de adresare (de politețe, de reverență): forme convențională consacrată, veche sau nouă, care era sau este folosită în raporturile dintre oameni și autorități, evidențiind natura acestor raporturi și rangurile celor cărora erau sau este adresată, ca de exemplu împărăția-ta, măria-ta, domnia-ta, înălțimea-ta, luminarea-ta, luminăția-ta, sfinția-ta, cucernicia-ta, excelența voastră etc. • formula elíptică: forme care are la bază o elipsă, ca de exemplu cum să nu, cum nu, ba bine că nu, de ce nu, n-are unde, n-are când, n-are cum, n-are încotro etc. • formula fíxă: construcție (sintagmă, expresie, locuțiune) proprie stilurilor beletristic, științific și publicistic, care comunică concis și elocvent o idee, dând stilului vioiciune și sugestivitate. Limba română cunoaște foarte multe forme fixe, ca de exemplu în ultimă instanță, în ultimă analiză (înlocuite uneori nerecomandabil, prin analogie, cu în ultimă judecată și în ultimă perspectivă), prin prisma (înlocuită uneori nerecomandabil cu din această prismă, sub influența lui din această perspectivă), pune la dispoziție sau pune la bătaie (înlocuite nerecomandabil, prin analogie, cu pune la contribuție), la un nivel (înlocuită nerecomandabil, prin analogie, cu la un mod), pe teme (înlocuită nerecomandabil, prin analogie, cu pe probleme) etc. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FORMULĂ: FORMÚLĂ, formule, substantiv feminin 1. Expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). Arta, ca și literatura, suportă succesive transformări, care nu se pot încercui în formule. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 3/1. Forma definitivă sub care poezia e publicată reprezintă formula de stil artistic a lui Eminescu. ROSETTI, S. L. 34. Nu țin să precizez o formulă de artă. ANGHEL, PR. 171. • Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. • Formulă executorie vezi executoriu. 2. Expresie în litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul din membri e considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt membru. Formula ridicării binomului la pătrat. ▭ În toate cărțile omul îi apărea izolat de viața adevărată, singuratec și abstract ca o formulă matematică. REBREANU, P. S. 122. 3. Expresie în simboluri care reprezintă compoziția unei combinații chimice. Formula apei este H2O. 4. Parolă. Departe... sentinelele își îngînau cu glasuri somnoroase formulele. SADOVEANU, M. C. 58. 5. Mijloc, soluție. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FORMULĂ: FORMÚLĂ, formule, substantiv feminin 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). • Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. 2. Relație alcătuită din litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din limba franceza formule, latina formula. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FORMULĂ: FORMÚLĂ, formule, substantiv feminin 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau în scris la redactarea unor acte, sentințe etc. • Formulă de politețe = formă convențională de exprimare sau de adresare, consacrată prin uz. 2. (matematică) Relație, în general simbolică, care exprimă o proprietate cu caracter general și care servește la rezolvarea problemelor de același gen. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din limba franceza formule, latina formula. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FORMULA: FORMULÁ, formulez, verb I. tranzitiv A da o formă precisă unei gîndiri, unei hotărîri etc.; a exprima prin cuvinte. vezi enunța, redacta. În «Tezele din aprilie», Lenin a formulat pentru prima dată teza marxistă fundamentală despre republica sovietelor ca forma cea mai potrivită de organizare politică a societății în perioada de trecere de la capitalism la socialism. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2328. • reflexiv Gîndurile, observațiile lui i se formulau și i se așezau în cap pe coloane de gazetă. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. (Cu pronume persoană în dativ) Își formulase în minte, concret și simplu, într-o expunere directă, toate problemele pe care ar fi dorit să le ridice. MIHALE, O. 296. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FORMULĂ: FORMÚLĂ substantiv feminin 1. Expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. • Formulă de politețe = formă convențională de exprimare folosită pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip care cuprinde termenii formali și expreși în care trebuie compus un act, o sentință etc. 2. Expresie matematică reprezentând o relație generală între mai multe mărimi. 3. Expresie în simboluri care reprezintă compoziția unei combinații chimice. 4. Soluție; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parolă. [< latina, italiana formula, limba franceza formule]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FORMULĂ: FORMÚLĂ substantiv feminin 1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. ♦ formula de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane. • frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc. 2. (matematică) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi. 3. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice. 4. soluție; mijloc, mod de a face ceva. 5. parolă. (< limba franceza formule, latina formula) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FORMULA: FORMULA 1, tip de automobile de curse de mare viteză, cu un singur loc, destinate competițiilor în circuit sau pe parcursuri ferme. În fiecare an se desfășoară Campionatul mondial al mărcilor și piloților de forme 1, pe parcursul a 16 mari circuite (pentru care se acordă Mari premii și punctaje), selecționați după timpul obținut în calificări. Mari campioni ai forme 1: M. Fangio, E. Fittipaldi, J. Stewart, N. Lauda, A. Prost, N. Mansell, A. Senna, M. Schumacher. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru formulă: *fórmulă forme, plural e (latina fórmula, dim. despre forma. Cp. cu vírgulă). Model, formă după care se redactează un act. Mod de a te exprima, de a te purta conform uzuluĭ; formulă de politeță. Ordonanță, rețetă: formulă medicală. Expresiune algebrică care enunță pe scurt regula de urmat p. rezolvarea chestiunilor de acelașĭ fel. Expresiune chimică care arată elementele din care se compune o substanță. – Fals formúlă (după limba franceza ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FORMULĂ: FORMÚLĂ formulae forme 1) Exprimare generalizată, concisă și exactă a unei legități sau a unui principiu. 2) matematică Expresie care reprezintă o relație generalizată între mai multe mărimi, fixată în simboluri și în semne speciale. formula algebrică. 3) chimie Expresie care reprezintă compoziția și structura unei substanțe cu ajutorul simbolurilor. formulaa apei. /<fr. formule, latina formula Forme diferite ale cuvantului formula: formulae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru formulă: formulă forme 1. model după care se redactează un act: formulă de testament; 2. mod obișnuit de a se exprima în relațiunile vieții; 3. expresiune algebrică enunțând pe scurt regula de urmat pentru soluțiunea chestiunilor de aceeaș specie; 4. expresiune chimică indicând elementele din care e compusă o substanță; 5. ordonanță medicală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FORMULA: FORMULA verb 1. a exprima, a pronunța, a rosti, a spune, a zice. (A formula următoarea opinie...) 2. a exprima, a expune. (A-si formula ideile.) 3. a enunța. (A formula o judecată de valoare.) 4. a elabora, a emite, a enunța, a expune. (A formula o nouă teorie.) 5. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a întocmi, a redacta. (A formula un raport.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FORMULA: FORMULÁ, formulez, verb I. tranzitiv A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc.; a exprima prin cuvinte, a enunța. – Din limba franceza formuler. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FORMULA: FORMULÁ, formulez, verb I. tranzitiv A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din limba franceza formuler. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FORMULA: FORMULÁ verb I. trecut A da formă, a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). [< limba franceza formuler, italiana formulare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FORMULA: FORMULÁ verb trecut a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). (< limba franceza formuler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FORMULĂ: FORMÚLĂ s. 1. enunț. (O formula matematică.) 2. parolă. (Nu cunoaște formula.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FORMULĂ: FORMULĂ s. 1. enunț. (O formula matematică.) 2. parolă. (Nu cunoaște formula.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru formula: formulá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu formuléz, persoana a treia singular: el / ea și plural formuleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru formulă: formúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat formúlei; plural formúle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru formulă: formúlă substantiv feminin, genitiv dativ articulat formúlei; plural formúle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru formula: formulá (a formula) verb, indicativ prezent 3 formuleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FORMULA' FORMOLIZÁREFORMOLIZÓRFORMOSAFormozaFORMULÁformulábilFORMULÁRFORMULÁREFORMULARÍSTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL formula Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului formula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • formula de adresare de politețe, de reverență: forme convențională consacrată, veche sau nouă, care era sau este folosită în raporturile dintre oameni și autorități, evidențiind natura acestor raporturi și rangurile celor cărora erau sau este adresată, ca de exemplu împărăția-ta, măria-ta, domnia-ta, înălțimea-ta, luminarea-ta, luminăția-ta, sfinția-ta, cucernicia-ta, excelența voastră etc. • formula elíptică: forme care are la bază o elipsă, ca de exemplu cum să nu, cum nu, ba bine că nu, de ce nu, n-are unde, n-are când, n-are cum, n-are încotro etc. • formula fíxă: construcție sintagmă, expresie, locuțiune proprie stilurilor beletristic, științific și publicistic, care comunică concis și elocvent o idee, dând stilului vioiciune și sugestivitate. FORMÚLĂ formulae forme 1 Exprimare generalizată, concisă și exactă a unei legități sau a unui principiu. Formula algebrică. Formulaa apei. A formula următoarea opinie. A-si formula ideile. A formula o judecată de valoare. A formula o nouă teorie. A formula un raport. A formula următoarea opinie. O formula matematică. Nu cunoaște formula. O formula matematică. Nu cunoaște formula. Formulá a formula verb, indicativ prezent 3 formuleáză. |
GRAMATICA cuvântului formula? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului formula. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul formula poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE formulă? Vezi cuvântul formulă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul formulă?[ for-mu-lă ] Se pare că cuvântul formulă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL formula Inţelegi mai uşor cuvântul formula dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane Formulă de politețe = formă convențională de exprimare sau de adresare, consacrată prin uz Formulă de politețe = formă convențională de exprimare folosită pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane ♦ formula de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL formula |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu înțeles?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul formula se conjugă: ei ele formuleáză
