 | as |
|
| Fonetic [ fo-ne-tic ] VEZI SINONIME PENTRU fonetic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fonetic în mai multe dicționareDefinițiile pentru fonetic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FONETIC: FONÉTIC, -Ă, fonetici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. S. forme Ramură a lingvisticii care studiază producerea, structura acustică, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat. • Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită. Fonetică descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată. Fonetică istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice. Fonetică experimentală (sau instrumentală) = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice. Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice. Fonetică funcțională = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ține de fonetică (1), privitor la fonetică. Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. – Din limba franceza phonétique. Forme diferite ale cuvantului fonetic: fonetic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FONETIC: FONÉTIC, -Ă, fonetici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. S. forme Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat. • Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită. Fonetică descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată. Fonetică istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice. Fonetică experimentală (sau instrumentală) = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice. Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice. Fonetică funcțională = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ține de fonetică (1), privitor la fonetică. • Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. – Din limba franceza phonétique. Forme diferite ale cuvantului fonetic: fonetic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fonetic: *fonétic, -ă adjectiv (vgr. phonetikós. vezi fonic). Care exprimă sunetu: aparate fonetice. Relativ la sunete, la voce: cercetare fonetică. Scriere, ortografie fonetică, în care se scrie așa cum se pronunță. substantiv Persoană care se ocupă de fonetică. S. forme, plural ĭ. Acea parte a gramaticiĭ care tratează despre sunete și articulațiunĭ. Studiu științific al sunetelor uneĭ limbĭ, numit și fiziologia sunetelor. Carte care tratează despre acest subĭect. adverb În mod fonetic, cum vorbeștĭ: a scrie fonetic. Forme diferite ale cuvantului fonetic: fonetic-ă duce foneticde foneticta Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FONETIC: FONÉTIC, -Ă, fonetici, -e, adjectiv Relativ la sunetele unei limbi; privitor la fonetică. Unificarea fonetică este un proces mai complicat și nu se poate afirma că el s-a încheiat verb reflexiv:eodată într-o limbă vie. MACREA, forme 102. Schimbările fonetice nu se produc la întîmplare... putem stabili anumite norme în dezvoltarea sunetelor vorbite. ROSETTI, S. L. 15. • Ortografie fonetică = ortografie bazată, pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. Forme diferite ale cuvantului fonetic: fonetic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FONETIC: FONÉTIC, -Ă I. adjectiv referitor la sunetele limbii, la fonetică. ♦ ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. II. substantiv feminin ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi. ♦ fonetică funcțională = fonologie. (< limba franceza phonétique, greacă phonetikos) Forme diferite ale cuvantului fonetic: fonetic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru FONETIC: FONÉTIC, -Ă adjectiv (< limba franceza phonétique): în sintagmele alfabet fonetic, corespondență fonetică, evoluție fonetică, exercițiu fonetic, hipercorectitudine fonetică, lege fonetică, modificare fonetică, mutație fonetică, ortografie fonetică, scriere fonetică, sistem fonetic, structură fonetică și transcriere fonetică (vezi). Forme diferite ale cuvantului fonetic: fonetic-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FONETIC: FONÉTIC foneticcă (foneticci, foneticce) 1) Care ține de fonetică; propriu foneticii. Studiu fonetic. • Ortografie foneticcă ortografie care are la bază principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. 2) Care ține de sunetele limbii; propriu sunetelor limbii. Transcriere foneticcă. /<fr. phonétique Forme diferite ale cuvantului fonetic: foneticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FONETIC: FONÉTIC, -Ă adjectiv Referitor la fonetică. • Ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. [< limba franceza phonétique]. Forme diferite ale cuvantului fonetic: fonetic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fonetic: fonetic a. relativ la sonuri, la voce: scriere fonetică. ║ fonetică forme studiul științific al sonurilor limbei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fonetic: fonétic adjectiv masculin, plural fonétici; forme singular fonétică, plural fonétice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fonetic: fonétic adjectiv masculin, plural fonétici; forme fonétică, plural fonétice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FONETIC' FONÉMICFONÉMICĂFONENDOSCÓPFONENDOSCOPÍEFONÉTICFONÉTICĂfoneticeFONETICIÁNfoneticiánă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fonetic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fonetic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FONÉTIC foneticcă foneticci, foneticce 1 Care ține de fonetică; propriu foneticii. Studiu fonetic. • Ortografie foneticcă ortografie care are la bază principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. Transcriere foneticcă. |
GRAMATICA cuvântului fonetic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fonetic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fonetic poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE fonetic? Vezi cuvântul fonetic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fonetic?[ fo-ne-tic ] Se pare că cuvântul fonetic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL fonetic Inţelegi mai uşor cuvântul fonetic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită Fonetică descriptivă sau statică = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată Fonetică istorică sau evolutivă = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice Fonetică experimentală sau instrumentală = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice Fonetică funcțională = fonologie Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită Fonetică descriptivă sau statică = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată Fonetică istorică sau evolutivă = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice Fonetică experimentală sau instrumentală = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice Fonetică funcțională = fonologie Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță Ortografie fonetică = ortografie bazată, pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță ♦ ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță ♦ fonetică funcțională = fonologie Ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv în expresie a se da drept cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
