 | as |
|
| Folosinţă [ fo-lo-sin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU folosinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului folosinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru folosinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FOLOSINȚĂ: FOLOSÍNȚĂ, folosințe, substantiv feminin 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a avea», «a da», «a primi», «a lua» etc. și precedat totdeauna de «în») Dreptul de a folosi un bun. Gospodăriei agricole colective i s-au repartizat 92 hectare teren arabil, care au fost date gospodăriei în folosință veșnică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2832. 2. (Învechit) Folos. Grija și trebile... Ce aproapelui și nouă nu sînt de folosință. NEGRUZZI, S. II 232. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FOLOSINȚĂ: FOLOSÍNȚĂ, folosințe, substantiv feminin 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (învechit) Folos. – Folosi + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FOLOSINȚĂ: FOLOSÍNȚĂ, folosințe, substantiv feminin 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (învechit) Folos. – Folosi + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru folosință: folosință forme întrebuințarea și posesiunea unui lucru: dreptul de folosință asupra averii copiilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FOLOSINȚĂ: FOLOSINȚĂ substantiv folosire, întrebuințare, utilizare, uz, (învechit) uzaj. (Obiecte de strictă folosinta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FOLOSINȚĂ: FOLOSÍNȚĂ folosintae forme 1) vezi A FOLOSI. 2) învechit vezi FOLOS. /a folosi + sufix folosintaință Forme diferite ale cuvantului folosinta: folosintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FOLOSINȚĂ: FOLOSÍNȚĂ substantiv verbal avantaj, beneficiu, câștig, folos, profit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru folosință: folosință substantiv verbal AVANTAJ. BENEFICIU. CÎȘTIG. FOLOS. PROFIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru folosință: folosínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat folosínței; plural folosínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru folosință: folosínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat folosínței; plural folosínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru folosință: folosínță forme, plural e. Folos. Uzufruct. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'FOLOSINTA' FOLÓSFOLOSÍFolosibilFoloșinFOLOSÍNȚĂFOLOSÍREFOLOSÍTFOLOSITÓRFOLOȘTÍNĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL folosință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului folosință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Obiecte de strictă folosință. Obiecte de strictă folosință. FOLOSÍNȚĂ folosințăe forme 1 vezi A FOLOSI. /a folosi + sufix folosințăință. |
GRAMATICA cuvântului folosință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului folosință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul folosință poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE folosinţă? Vezi cuvântul folosinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul folosinţă?[ fo-lo-sin-ţă ] Se pare că cuvântul folosinţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL folosință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala pe cale bucală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul folosință are forma: folosínțe
