 | as |
|
| Florenţa [ flo-ren-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU florenţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului florenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru florenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FLORENȚA: FLORENȚA (FIRENZE), oraș în N Italiei (Toscana), pe Arno; 640 mii locuțiune (1991, cu suburbiile). Nod de comunicații. Important centru industrial și cultural al țării. Mecanică de precizie, electronică, industrie metalurgică, chimică, a ceramicii și sticlei, mobilă, textilă; marochinărie și încălț. Universitate (1321). Turism. Mare centru artistic și literar. De numele orașului se leagă înflorirea unei celebre școli de artă (secolul 13-16), promotoare a principiilor Renașterii. Biserici vestite din secolul 11-13 (San Miniato al Monte, Domul sau Santa Maria del Fiore cu Baptisteriul, Santa Croce, Santa Maria Novella, Capela Medici din Biserica San Lorenzo, 1520), palate (cel al Signoriei sau Palazzo Vecchio, secolul 13-15, Pitti, Medici-Riccardi, Rucellai, Strozzi), poduri (Ponte Vecchio), muzee (Uffizi, Bargello ș.a.), biblioteci (Laurenziana). Cunoscut din Antic. (sub numele de Florentia); centru al Toscanei, a devenit în 1115 republică comunală. Important centru meșteșugăresc, comercial și bancar al Europei medievale. Din 1434, orașul s-a aflat sub conducerea familiei Medici, care, în secolul 16, a instaurat aici absolutismul; între 1569 și 1801 și între 1814 și 1859 a fost capitala Marelui Ducat al Toscanei, iar între 1865 și 1871 a Regatului Italiei. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Florența: Florența forme oraș în Italia; 246.000 locuțiune, pe Arno, vechea cap. a Toscanei. Patria lui Leon X, Dante, Michel-Angelo, Machiavel, Benvenuto Celini. În evul-mediu, republică prosperă guvernată de Medicis; supranumită Atena Italiei, din cauza numeroșilor artiști ce a produs, a bibliotecelor, palatelor și monumentelor sale (Florentin). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Floren/ță: Floren/ță, -i vezi Florentie 3. Forme diferite ale cuvantului floren/ta: floren/ta-i Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'FLORENTA' FLORĂRÍEFLOREÁLFLOREÁNFLOREASCAFLORENȚAFLORENTÍNflorentínăFLORENTINÍSMFLORÉR |
GRAMATICA cuvântului Floren/ță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului floren/ță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Floren/ță poate fi: |
CUM DESPART ÎN SILABE florenţa? Vezi cuvântul florenţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul florenţa?[ flo-ren-ţa ] Se pare că cuvântul florenţa are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Limbă vie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
